Poezie
Hel
1 min lectură·
Mediu
În țipăt de glande barbare
punct uleios
lihnit după urgii
după sori rupți în două
râncedă pâclă inertă și surdă
afurisenie de braț greu ucigaș
gingie ingrată de mort
ca un semn rău
cât o minte zdrobită
nu și nicicum, niciodată
ca mai ieri, nici în gând
suntem toți scamele aceluiași giulgiu
sub piciorul greu și fierbinte
al unui văzduh argilos
Fără milă! Fără milă!
nemilos univers
pui vitreg și crud al Tăvălugului
mă-ncearcă groaza că pasul
e cel mult făcut
pentru bătutul pe loc
002.505
0