Zoicas Cristian

Totodata aproape,departe de mine,Khrusos Anthemos Ca un \"trainspotting\",halucinant Eu asa te botez:Khrusos Anthemos Cu parfum moale,totodata electrizant. Khrusos Anthemos ca o floare de

Trec noaptea cu trenul prin vis și toate gările se numesc Boris Vian fumez cu setea spânzuratului de laț și în plămânii mei cresc nuferi negri prin crăpăturile peroanelor răsar pianine cu

Suma acestor cuvinte poate fi o nevroză , o migrenă acută , o secure înfiptă în tulpina unei mimoze . Vă spun ca să știți : uitarea e una din cheile fericirii , deci dați-vă foc la jurnale

Aceasta este dragostea unui viking ce-o vezi pe cer Acest fulger metalic,ingenunchind privirea Ca o scanteie smulsa de pe-o sabie de fier Aceasta-i este suflet , aceasta-i este firea Cu ochi

Din pergamentul picurat cu ceara,descantat Briceagul cu maner alb , magic , iti taie talismane Sa te aduca pe drumul licornilor,uitat In cartile ascunse sub sacrele arcane Apoi,o runa RAD si

Prin ceața sură am văzut piramida Mă prefăceam că nu mai aud nimic în jur Decât jelania ei de poliedru cu cinci colțuri Mă prefăceam doar... Corbii aceia îmi păreau atât de cunoscuți Atât de

Faptura-ntunecata,mandra,precum un onix in lumina Lunii Buchetul de salbatici trandafiri pe brate albe marmoree In dans macabru,caii solari se-arunca de pe stanci nebunii Sarutul ei pe

Pe o mare de praf, Lângă turla cu clopot, Priponiți de glezna unui seraf Stau caii cu sângele-n clocot. O, dulci îmi erau nopțile oarbe Trecute furiș printre zilele albe! Din toate, ce-a mai

Pământ al apelor , sufletul se-afundă În golul renegatei memorii Rotindu-se în juru-i , inundă Câmpii unde-odată visau cocorii . Lagună pustie , unde-n freamătul nopții vânam Rătăcitele păsări

lolita nie en bloc lolita nie en bloc elle navigue au loin sous les cils a cent lieues de se douter que les silences et la jalousie la guettent elle oublie la liste et l\'allonge encore elle

\"Al cui este cerul acesta ca de sânge?\" \"Al nostru\",a spus Lupul Cenușiu De departe se vad limbile de foc Ce străjuie muntele negru De unde noaptea ies cavalerii întunericului \"Îi vom ucide

Ineaca vazduhul corabii barbare. Torente de umbre la pupa , la prora. Masurand timpul sangele doare Pulsand secunda,minutul si ora. Chipul ei sters pe pavilioane, Disparand lent dintr-o clipa

Intr-un tarziu , o frunza,din patul ei de moarte Cazut-a pe cararea-necata de noroi Nici un sarut de ploaie,nici vant ca sa o poarte Cazut-a pe carare sub un minut de ploi. Pe masa intre timp

Uneori vântul mă mai strigă pe nume În nopțile clare sau în ceața din zori De altfel nu-i loc pentru mine pe lume Și mi-e dor de-a ta coapsă,de păduri și de flori Pe loc repaos sub

Ninge pe taramul pasarilor moarte Si de-atat amar si de intristare Plang in pumni si scriu litere barbare Peste zidul rece care ne desparte Corbul cel isteric umbra si-o petrece Peste parul

Mi-atârnă Luna oarbă în pupilă Ca frunza moartă-n arborele mut Adorm și lupii pe un țărm de lut de silă... Corăbii mari trec mari și goale Pe mări uitate ,tulburi și pustii Le

Mi se zbate frunza-n pleoapă , Ochiul meu e ochi de apă Tu-în gând Vântul joacă danț nebun Lângă piersic ,lângă prun Rând pe rând Verde suflet ,frunză verde , Soarele-n cenuși se pierde Uite

Mereu furtuni de cerbi,de pasari si petale Ma cauta spre noapte si ma gasesc in zori Timpul a-ntarziat si sta,imi sta in cale Incearca gand uitat din stele sa cobori. Mereu cuvinte noi m-arunca

O,suflet razboinic,tu nu mai ai pace Ai uitat cum sa razi,sa te bucuri,sa ierti Ai privire-nghetata si cuvinte sarace Parca-ai vrea si cu zeii din cer sa te certi Viking cetos,cu pletele

Perechea ochilor ei e azi mai aproape de perechile de suflete din mine E chiar perechile de suflete din mine inghesuite din aproape-n aproape intr-o singura imperechere de suflete pe care ea o

Mă scutură toamna de frunze , de ochi ,de culori Și-atunci ,ca de-atâtea ori , mă scutur de mine Mă scutură toamna de păsări , de ierbile verzi De mine tu vrei să te pierzi , te scuturi de

Ploaia curgea si tu nu mai taceai Din ochi ma loveai cu pietre in frunte Ne pierdeam urmarind copite de cai Fugiti din inalt , sintr-un clocot de munte Ma-njunghiai cu simple cuvinte Ca

Cuvintele tale au degete Ele stiu sa mangaie si sa zgarie Degetele tale au ochi Ei cauta,privesc atent , cerceteaza,apuca si prind Ochii tai cuvanta in limba Stiuta doar de noi doi Dincolo de

Un cocor muribund mi se zbate sub tampla Rastignit pe un alt arc de elipsa Inchis intr-un timp in care se-intampla A fi cu el insusi mereu in eclipsa Accidental ma mai bucura sfera Dar de