Totodata aproape,departe de mine,Khrusos Anthemos
Ca un \"trainspotting\",halucinant
Eu asa te botez:Khrusos Anthemos
Cu parfum moale,totodata electrizant.
Khrusos Anthemos ca o floare de
Trec noaptea cu trenul prin vis
și toate gările se numesc Boris Vian
fumez cu setea spânzuratului de laț
și în plămânii mei
cresc nuferi negri
prin crăpăturile peroanelor
răsar pianine cu
Suma acestor cuvinte
poate fi o nevroză ,
o migrenă acută ,
o secure înfiptă
în tulpina unei mimoze .
Vă spun ca să știți :
uitarea e una din cheile fericirii ,
deci dați-vă foc la jurnale
Aceasta este dragostea unui viking ce-o vezi pe cer
Acest fulger metalic,ingenunchind privirea
Ca o scanteie smulsa de pe-o sabie de fier
Aceasta-i este suflet , aceasta-i este firea
Cu ochi
Din pergamentul picurat cu ceara,descantat
Briceagul cu maner alb , magic , iti taie talismane
Sa te aduca pe drumul licornilor,uitat
In cartile ascunse sub sacrele arcane
Apoi,o runa RAD si
Prin ceața sură am văzut piramida
Mă prefăceam că nu mai aud nimic în jur
Decât jelania ei de poliedru cu cinci colțuri
Mă prefăceam doar...
Corbii aceia îmi păreau atât de cunoscuți
Atât de
Faptura-ntunecata,mandra,precum un onix in lumina Lunii
Buchetul de salbatici trandafiri pe brate albe marmoree
In dans macabru,caii solari se-arunca de pe stanci nebunii
Sarutul ei pe
Pe o mare de praf,
Lângă turla cu clopot,
Priponiți de glezna unui seraf
Stau caii cu sângele-n clocot.
O, dulci îmi erau nopțile oarbe
Trecute furiș printre zilele albe!
Din toate, ce-a mai
lolita nie en bloc
lolita nie en bloc elle navigue au loin sous
les cils a cent lieues de se douter que les
silences et la jalousie la guettent elle oublie
la liste et l\'allonge encore elle
\"Al cui este cerul acesta ca de sânge?\"
\"Al nostru\",a spus Lupul Cenușiu
De departe se vad limbile de foc
Ce străjuie muntele negru
De unde noaptea ies cavalerii întunericului
\"Îi vom ucide
Ineaca vazduhul corabii barbare.
Torente de umbre la pupa , la prora.
Masurand timpul sangele doare
Pulsand secunda,minutul si ora.
Chipul ei sters pe pavilioane,
Disparand lent dintr-o clipa
Intr-un tarziu , o frunza,din patul ei de moarte
Cazut-a pe cararea-necata de noroi
Nici un sarut de ploaie,nici vant ca sa o poarte
Cazut-a pe carare sub un minut de ploi.
Pe masa intre timp
Uneori vântul mă mai strigă pe nume
În nopțile clare sau în ceața din zori
De altfel nu-i loc pentru mine pe lume
Și mi-e dor de-a ta coapsă,de păduri și de flori
Pe loc repaos sub
Ninge pe taramul pasarilor moarte
Si de-atat amar si de intristare
Plang in pumni si scriu litere barbare
Peste zidul rece care ne desparte
Corbul cel isteric umbra si-o petrece
Peste parul
Mi-atârnă Luna oarbă în pupilă
Ca frunza moartă-n arborele mut
Adorm și lupii pe un țărm de lut
de silă...
Corăbii mari trec mari și goale
Pe mări uitate ,tulburi și pustii
Le
Mi se zbate frunza-n pleoapă ,
Ochiul meu e ochi de apă
Tu-în gând
Vântul joacă danț nebun
Lângă piersic ,lângă prun
Rând pe rând
Verde suflet ,frunză verde ,
Soarele-n cenuși se pierde
Uite
Mereu furtuni de cerbi,de pasari si petale
Ma cauta spre noapte si ma gasesc in zori
Timpul a-ntarziat si sta,imi sta in cale
Incearca gand uitat din stele sa cobori.
Mereu cuvinte noi m-arunca
O,suflet razboinic,tu nu mai ai pace
Ai uitat cum sa razi,sa te bucuri,sa ierti
Ai privire-nghetata si cuvinte sarace
Parca-ai vrea si cu zeii din cer sa te certi
Viking cetos,cu pletele
Perechea ochilor ei e azi mai aproape
de perechile de suflete din mine
E chiar perechile de suflete din mine
inghesuite din aproape-n aproape
intr-o singura imperechere de suflete
pe care ea o
Mă scutură toamna de frunze ,
de ochi ,de culori
Și-atunci ,ca de-atâtea ori ,
mă scutur de mine
Mă scutură toamna de păsări ,
de ierbile verzi
De mine tu vrei să te pierzi ,
te scuturi de
Ploaia curgea si tu nu mai taceai
Din ochi ma loveai cu pietre in frunte
Ne pierdeam urmarind copite de cai
Fugiti din inalt , sintr-un clocot de munte
Ma-njunghiai cu simple cuvinte
Ca
Cuvintele tale au degete
Ele stiu sa mangaie si sa zgarie
Degetele tale au ochi
Ei cauta,privesc atent , cerceteaza,apuca si prind
Ochii tai cuvanta in limba
Stiuta doar de noi doi
Dincolo de
Un cocor muribund mi se zbate sub tampla
Rastignit pe un alt arc de elipsa
Inchis intr-un timp in care se-intampla
A fi cu el insusi mereu in eclipsa
Accidental ma mai bucura sfera
Dar de