Cantec de spart ferestrele

Ce-mi place, notele muzicale unde sunt? Canta singura poema asta a ta... Tu, imi aduci aminte de Cosbuc... Stii ce ma bucur atunci cand vad ca mai simtim in tonul limbii romane - \"populare\"... era candva in mijloc de sat o hora si acolo erau flacai si fete... or mai exista pe undeva horele alea?

O petica de copilarie mi-am dus si eu in acea Baie Mare, acum stiu de unde cantecul din sufletul tau...te voi mai citi cu drag... Acolo totul e altfel... simtirea mai ales...

Cade pe alocuri in banal (sa imi spuna...\"Noapte buna\")
Apoi finalul e cam flasc, dupa intreaga jelanie (frumoasa in general de altfel). Asa ca nu devine in final de sparte ferestrele ci mai degraba e de genul urlet surd la luna plina de pe partea cealalta a dealului

Vai vai... e un cantec... cam asa sunt cantecele - rimeaza... uneori si simplitatea e complexa daca poti s-o intelegi!
Fetele astea cu nimic nu mai poti sa le imbunezi... nici nu mai au nevoie de otrava si nici nu se mai numesc Juliete...

da, mi-a placut si mie, parca-l aud, usor, pe la ferestre(fara sa le sparga) :)

e prea dulceaga, cel putin la \"Păsări cântă-n geamuri sparte
Numai tu rămâi departe\" deja imi venise sa rad.
\"Vin doar zorile să-mi spună
Dimineața :\"Noapte bună!\" - aici a cazut in puerilitate.

Prima strofa zic eu ca poate rezista (daca suntem indulgenti) insa ultima e irecuperabila.