Zina Lupulescu

Domnule Irinel Georgescu,
Regret întârzierea cu care vă răspund, am călătorit în ultima vreme. Voi compensa cu un mesaj mai lung... ;)
De fapt v-am răspuns la comentariu pe data de 23 martie, dar răspunsul nu a apărut decât pe versiunea nouă a site-ului. Am încercat să-l copiez și pe pagina veche, dar nu am reușit, primesc un mesaj de eroare. Motiv pentru care scriu aici, poate totuși accesați dvs. pagina noua...
Mărturisesc, am folosit răgazul ăsta, oferit de călătorie, să reflectez... și am dubii referitoare la participarea mea pe acest forum. Unele comentarii nu mi-au fost publicate (catalogate "off topic"). Erau, într-adevăr, ironice. Oare ironia este rezervată doar zeilor? Probabil cenzura asta e menită să-i descurajeze pe cei care nu se înscriu în linia partidului.
În esență, nu este ceea ce credeam eu că ar putea fi. Abordarea este elitistă. Cel care trebuie să faciliteze își arogă mai degrabă o misiune de reeducare. Bineînțeles, în spiritul preferințelor proprii, și câteodată cu o aroganță care îmi amintește de atotputernicia funcționarului din spatele ghișeului, de pe vremuri...

Este adevărat, am căzut în păcatul de a mă lua la harță cu "autoritatea tutelară" în spețe în care mi s-a părut că merită spus ceva. Am scris și un pamflet urât, la nervi. M-am tăvălit în noroi cu onorabilul editor... Am fost acuzată că aș fi altcineva, amenințată că voi fi redusă la tăcere dacă mai "port" vorbele altcuiva (devenit proscris), etc. În fine, nu mă sperie contrele astea, doar că, după un timp, mă obosesc. Ce pierdere de vreme! Mai ales când doar una din părți are certitudinea că-i apare mesajul. În condițiile astea, despre ce vorbim aici? Despre o pepinieră de obedienți?
Și acum scriu cu impresia că pe stâlpul din fața casei stă cocoțat un specialist care se uită pe fereastră la ce scriu, iar dacă nu-i convine, taie curentul... O limitare a dorinței de a mai scrie. Oare-l prind în toane bune?...Voi încasa, ca altele, repetabila metaforă a pianului pe scări?
Însă, în toate există și o parte bună. Este la fel de adevărat că am găsit aici și poezie care mi-a plăcut. Nu m-am jenat să o spun, chiar dacă era un stil (sau autor) destinat unui con de umbră...
În fine, nici o pierdere, doar o "fană" (cu idoli greșiți) redusă la tăcere... who cares? ...:)))
Cu simpatie,

P.S.
Am vizitat scrierile dvs. și îmi amintesc de o poemă ce dezvăluie un anumit nivel de cunoaștere a vinului spaniol. Cu așa pasiune, sunt convinsă că nu veți fi în criză de inspirație!
Voi închina în sănătatea dvs. un pahar de vin (unul din preferatele mele), dintr-un soi considerat dispărut la un moment dat în lumea veche (fiind ucis de filoxeră) dar care a supraviețuit și reapărut ca prin miracol în America de Sud: Carmenère.
¡SALUD!

...că înspre încolo bate toată (vin)ars poetica asta... Dar parcă sună mai credibil când o spuneți dvs.
Cu reverență,
Lamium purpureum

P.S.
Nu mai beau, că m-apuc de numărat silabe... data trecută am servit doar două înghițituri din coniac și mi-au ieșit vorbe.

Vă mulțumesc pentru încurajare.
Dacă este vreun reproș, vă rog să nu ezitați. Sunt foarte mari șanse sa nu mă supăr pe dvs.
Unde ați fi schimbat ceva?

Mi-e îmi place în general să glumesc, dar unele chestii mă fac să răbufnesc din când în când. Mai ales când văd rămășițe din epoca de aur plutind în derivă...
Ar fi ceva ce NU vă place la textul meu, vă rog?

...vreți să spuneți că pe aici nu se mai practică și glume, așa, la nivel general? Greu de ghicit... Ați devenit dintr-o dată excesiv de serios... coincidență, tocmai cu mine!?
De fapt „feed-back”-ul e cu adevărat o bătaie de joc! E prea general. În afară de faptul că sunt o glumă proastă, ce mi-ați spus? Ce să înțeleg, că de fapt drama nevestei de vânător nu poate fi un subiect demn de o tragedie antică, doar o glumă? Nu vreau să țip "Misoginism!" dar este ce puțin o pălmuire de maimuță, un exercițiu tehnic de forță ce se întâmplă aici!

Dar poate v-am prins într-o zi proastă. Am văzut că sunt probleme mult mai mari în zona dvs. de competență teritorială și nu vă arde de "glume".

Bine. Aș încerca să rescriu, să agonizez pe gustul dvs., dar nu știu de unde să încep.
Aș îmbunătăți-o măcar ca glumă.
Nu sunteți "fair".

P.S.
Măcar numărul de silabe e ok? Prea scurte versurile?
Metafora rozătoarelor jupuite agale? Cuvântul "rozătoare" parcă duce cu gândul la ceva relativ mic și cu blăniță scurtă, dar să știți că eu voiam să ofer imaginea unui trofeu mai mare, ca de exemplu ...un "beaver"!

...intitulat „Paginilor de zonă crepusculară, mesajul naufragiat n-o să-mi vină!” ...pe pagina domnului Liviu Nanu.
Nu mi se pare corect să continuăm acolo.
In speța asta cred că se încurajează inițiativa privată și soluția manuală, la îndemâna clientului. Dar de vreme ce mesajul a ajuns la destinatar, nu cred că mai e nevoie să ne pierdem vremea prin arhive.

Legat de o întâlnire „face to face”, n-aș vrea să strivesc speranțe, însă în momentul de față acest site nu pare interesat să ofere perspective de "video chat".
Keep it real!

...nu a fost nesemnificativ.
Unele lucruri nu se spun cu subiect și predicat. Poate nici măcar cu subiect...
Bine că aici nu suntem la bac. Eu aș fi picat și la numărat silabe...

Spuneți-mi vă rog care-i hiba și haideți să o rezolvăm... dați un ciocan la lăcățelul ăsta, căci vă stă în putere!
Ia uitați, de-abia fac față presiunilor de la cititori...

...că altfel îmi rodeam unghiuțele până la cot (cum face acum... ucigă-l liniștea, că i-am bătut destul toaca) revizuind toate teoriile conspiraționiste.
Pentru viitor, trebuie sa mă prind singură sau îmi spuneți dvs.?
Nu că nu mi-ar plăcea să dialoghez cu dvs., dar câteodată am impresia că sunteți foarte ocupat.

Ceva nu e în regulă când ai un lăcățel pe poezie!
Dar oare ce să fie?
Poate cineva a dedus că ar fi o trimitere la „slapping the monkey” iar imaginea este prea revelatoare, prea brutală, prea amenințătoare?
Ce să facă și biata nevestică? Nu are cu ce să amenințe, are posibilități limitate...
Apoi, vorbim de o realitate globală, până și urșii sunt implicați!
Vă mulțumesc pentru solidaritate.

Mă uit la micuța mea zestre de 5 texte și văd că două dintre ele au un lăcățel (pe site-ul nou) sau o ștampilă galbenă cu „pagina autor” (pe site-ul vechi).
Ce înseamnă? Le-am înregistrat eu diferit?
Și care sunt consecințele?

Mulțumesc pentru răbdare.

Am "postat" text și comentariu pe pagina nouă și au apărut și pe cea veche! Doar răspunsul pt. domnul Irinel Georgescu nu a emigrat...

Mi-ați pus cumva o pilă, domnule Bogdan Geană? Să știu dacă rămân datoare...

Vă ofer mâna spre sărutare.

P.S.
Da, sunt de acord, ar fi momentul să lăsăm pagina asta pentru scopul ei.

Nu este tocmai un „happy ending” pentru bietul urs... Din compasiune, simt datoria să ofer o poziție anti-vânătorească!

...include și pe „we, the people” ... nu pot decât să mă bucur de unitatea asta!
Să ne fie de monolit!

Însă acum am o problemă mai lumească. S-a tras de scripeți în spatele scenei?... văd că răspunsul meu pentru domnul Irinel Georgescu apare doar pe pagina nouă... deci dacă verifică doar site-ul vechi poate crede că sunt nepoliticoasă și nu-l bag în seamă, iar domnul Liviu Nanu poate bănui că iarăși m-a luat gura pe dinainte...
Vă rog să-mi reparați onoarea!

Vă mulțumesc pentru sacrificii.

...pentru eroare, nici măcar că sunt plecată de acasă... rău de tot, și m-a luat valul.
Domnule Liviu Nanu,
Mi-ar plăcea să vă fiu și eu de folos cumva.
Vă împărtășesc din experiența mea cu accesul pe site-uri.
Prima dată când am încercat să mă "autentific" pe site-ul nou, parola nu a funcționat.
Am ales opțiunea de resetare a parolei, am urmat instrucțiunile (la „Request password reset”) și am creat o parolă nouă (nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi încercat cu aceeași parolă). Am obținut accesul, dar acum am doua parole, una care funcționează pe site-ul vechi și alta pt. cel nou (același "user name", adresa de email). Poate ar trebui să schimb una din parole, să fie ambele la fel, dar nu mă deranjează diferența. Văd că pe laptop rămân autentificată „by default” pe site-ul nou.
Am observat că un text publicat pe site-ul nou își păstrează forma când apare pe cel vechi (nu și invers). Deci, dacă ați reuși să publicați pe site-ul nou mai întâi, ați împușca doi iepuri dintr-un foc.
Succes!

N-aș fi ghicit niciodată că domnul Liviu Nanu este editor, după felul în care răspunde la comentarii, chiar și când are o minge clară la fileu...
Poate m-am învățat eu prost.

...mă miram eu că beneficiez dintr-o dată de atâta gingășie lirică... : )
Domnule Liviu Nanu, mi s-a pus în vedere, m-am informat, și am înțeles că am comis un sacrilegiu. "Norocul" începătoarei... Trebuia să mă documentez mai întâi. Iertare! Nu se va mai repeta! ...și sunt gata să-mi torn în cap cenușă de cea mai pură calitate...

Bine că garda e tare, pe poziții, și e gata să o arate, da-m-aș pe mâna ei, ca penitență! Mă voi exila pe pagina domnului Rădulescu. Acolo pot scrie orice, că nu se mai supără nimeni. Nici măcar domnia sa.

P.S.
Din criză de explicații, distrag atenția: poezia dvs. e în strofe pe site-ul vechi, și "dintr-o bucată" pe cel nou. Ca o excepție pt. dvs., poate se ocupă cineva, într-o pauză de la mardeală... M-aș ocupa eu, dar nu am nivelul.

Foarte plăcut la citire. Apreciez umorul dvs., e o bucurie!
Vă rog să-mi iertați obrăznicia, doar o chestie trivială... Recitându-l cu voce tare, parcă sună mai bine la strofa 3 versul 2:
„mi-ar place un coniac sau chiar o carte” ..sau altă soluție (cu 3 silabe în loc de „aș vrea”... „visez la”?), ca să iasă 11 silabe pe versul ăla.
Dacă a fost cu intenție așa, vă rog să mă scuzați.

Mulțumesc pentru semn. N-as vrea sa deviez spre alte domenii (politică)... dar mi se pare că lumea tace prea mult pe tema asta. Este cel puțin îngrijorător ce se întâmplă prin școli, în occident.
Dar am un motiv de bucurie, clar și concis: intervenția dvs. este prima prezență pe pagina mea!
Voi închina un păhărel la cină, în sănătatea dvs.!