Poezie
neuphobia
1 min lectură·
Mediu
nu voi lăsa
geamul deschis azi
să nu fugă căldura
din patul meu
din hainele mele —
înspăimântător, doar ale mele
fără tine.
nu voi lăsa deschis geamul
să intre miros de iarbă crudă
iarbă tăiată
aer nou
de oameni vii
mi-e frică
să deschid ușa
mi-e frică să aprind și aragazul —
să nu dispară
nimic
din tot ce arăta
ca acest coșmar mirific
cu tine
ai trântit ușa
ca și când
m-ai fi încuiat
pentru 3096 de zile
într-o cărămidă fără miez
ca pe Natascha Kampusch.
așa ai trântit ușa
și apoi —
nimic
nu mi s-a mai părut
necesar
în lume.
011014
0
lumina și întunericul merg în fapt mînă de mînă
cum albul poate fi negru și invers
iubirea și frica sunt doi iubiți
doi iubiți ceva mai special, freudieni
că iubirea ejaculează frică iar frica ejaculează iubire.
dacă îți e frică, iubești, dacă iubești, îți e frică.
fără supărare, dacă ți se face poftă și comanzi o pizza te temi,
dacă nu ajunge, dacă nu e bună, dacă nu e ce ai cerut
dacă nu mai ajunge? dacă nu îți ajunge?
iubire și frică au fost mereu împreună.
frică îți e și cînd îi spui iubitului tău să își taie un picior
să îți arate că te iubește și el îl taie pe celălalt.