Poezie
picturile au învățat să învie
1 min lectură·
Mediu
păsările și-au pierdut crucea
zborul lor tot lovindu-se
de carnea ierbii
iar pe mine
cerul mă lovește harpă
c-o singură coardă
să ne-ntindem ochii pe ață, i-am zis
iubirii vieții mele
să stăm
cu pulsul prins în crengile căzute
să-mi imaginez cum păsările
dau lecții de zbor insectelor
salcâmii tac lângă noi
și beau vin oțetit
turnat la trunchiuri
și când sărut pământul
aud rădăcinile strigând funebru
în fiecare noapte
dar eu mă îmbrac
în frunze
cu iubirea vieții mele
și-mi imaginez
că s-a inventat a doua toamnă
o fecioară cu privirea tulbure
își mușcă pieptul ca din mere
și hrănește animale întâmplător
dar eu le împing
și plâng, dar cerul
îmi pune struguri în păr
șoptindu-mi
că picturile au învățat să învie.
031.081
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Zburlea Ariana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Zburlea Ariana. “picturile au învățat să învie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zburlea-ariana/poezie/14184390/picturile-au-invatat-sa-invieComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Șun poem bun, cu imagini foarte reuşite. Remarc, în special, zborul care se loveşte de carnea ierbii, harpa cu o singură coardă, pulsul prins între crengile căzute. Pentru astea, notă maximă. Mă deranjează doar timpul verbal din strofa a doua, fiindcă vorbeşti la perfectul compus, pe când în celelalte strofe foloseşti prezentul şi se creează astfel o notă discordantă, un mic anacronism. Dar se poate repara foarte uşor, prin schimbarea timpului la prezent sau prin folosirea unui imperativ simplu, fără folosiera verbului a zice. Aş scoate şi conjuncţia dar din strofa a patra, fiindcă nu e neapărat necesară. Primele două versuri din ultima strofă sunt riscante, fiindcă ne trimit cu gàndul şi la alte lucruri. De fapt, tot finalul merge simplificat, ceva de genul:
dar eu mă îmbrac
în frunze
cu iubirea vieții mele
și-mi imaginez
că s-a inventat a doua toamnă
numai pentru mine
și plâng, dar cerul
îmi pune struguri în păr
șoptindu-mi
că picturile au învățat să învie.
dar eu mă îmbrac
în frunze
cu iubirea vieții mele
și-mi imaginez
că s-a inventat a doua toamnă
numai pentru mine
și plâng, dar cerul
îmi pune struguri în păr
șoptindu-mi
că picturile au învățat să învie.
0
ZATeodor Dume, Ionut Caragea,
abia acum vad comentariile, domnilor. Va multumesc mult pentru aprecieri & sugestii!
abia acum vad comentariile, domnilor. Va multumesc mult pentru aprecieri & sugestii!
0
mi- a plăcut cap- coadă!
felicitări!