Poezie
un aeroport impune limită de timp pentru îmbrățișări
1 min lectură·
Mediu
poate așa oamenii ar realiza
cât de pură e pielea lor și-ar fi păcat să rămână astfel
trebuie să simțim comprimat, intens
ca un borș la plic ce nu e de vânzare
lumea nu stă pe loc banii nu se tipăresc fără noi
sweet dreams are made of this nu ar mai avea sens
fără noi
nu am mai deveni isuși personali
dacă am rămâne acolo, în terminal
blocați în cea mai mare îmbrățișare
că de fapt nimeni nu vrea să plece, toți vor
să se mai nască o dată
să fie dimineață și lumina din burta mamei
să pară prima ninsoare
și suntem fragili
ca o mână de fructe de pădure
ne îmbrățișăm firișoarele nu ne vom strivi
completăm cu privirea în ochi
să tot mergi, să tot mergi
fără să desprinzi nodul lunar din ei
și când păsările de kerosen se-nalță
călătorii numără privirile pe geam
00707
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Zburlea Ariana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Zburlea Ariana. “un aeroport impune limită de timp pentru îmbrățișări.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zburlea-ariana/poezie/14183608/un-aeroport-impune-limita-de-timp-pentru-imbratisariComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.