Poezie
SONNE
1 min lectură·
Mediu
I.
soarele meu îl acoperă pe al tău
și-l mângâie
apoi soarele tău acoperă soarele meu
și-mi spui să port doar ciorapi cu bandă
apoi soarele meu devine eclipsă
apoi soarele tău devine Trismegistus
apoi soarele meu naște doi ochi verzi care plâng
apoi soarele tău îi mănâncă de vii și plângi că-s morți
apoi soarele meu...
II.
stau în fața ta, în sfârșit
am prins inima ta în mână și iau guri mari din ea,
cu toți dinții, plescăind. și-ți zâmbesc
îmi zâmbești înapoi, resemnat,
împletindu-mi coroana de narcise
pentru că nu ai vrut să fim două surse de căldură
îmbrățișate
cu gura ventriculului meu stâng
pe urechea ventricului tău drept
gemând foc alchimic.
s-a dus!
când trag de inima ta strânsă cu sfoara,
gura ți se deschide ca a spărgătorului de nuci
ți-a și curs
o lacrimă
o sărut și adorm
cu gustul apusului tău
pe buze
00664
0