Poezie
evadare
1 min lectură·
Mediu
m-am răzgândit, nu mai merg pe drumul spre succes
merg pe poteca asta nesemnată
unde bătrânii dorm, sperând să nu se mai trezească
ca niște Icari deasupra văilor în ceață
m-a oprit unul să-mi arate un izvor
mă-nchin înainte să beau din palme
asta o fi rețeta care mă face
să uit că au murit toți?
aproape că pot întinde pe pâine
bunătatea lui în chip țărănesc
ascunsă la piept, sub haine vechi
ce miros a piele caldă
uită-te în sus, copilă
cade pe mine cerul înțepat cu ac
ca o pungă albastră prin care acrilic alb se scurge
pictează cu el, străino
durere și paralizie
ură și pietre comerciale
tot ce-ți tulbura ochii, tot ce vrei să nu mai crezi
și ai să vezi mâine dimineață
cum vei arunca în hău pastilele
și telefonul mobil
00967
0