Poezie
cabina de probă
2 min lectură·
Mediu
gentilețea de catifea mă mișcă
și buzele, roșul meu îți poartă
dar galben e mirosul tău
de smirnă
și mintea-ți degeaba și îngustă
mă strânge și mă doare
despre păcate, bunătate și mituri
apoi o mână
mă dezbracă
mă devorează
mă face curvă
și pleacă
un ego luciferic, în piele de bou
stârnit de o traumă nerezolvată
ascuns sub cravata de satin
poate-l scutur, pentru un sărut
o limbă în ureche, să văd ce gust au
minciunile mamei lui frumoase
cu privire goală
și cuvinte surde
ce păcat că nu trăim
același amor
ce prestanță de profesor
cu degete de vamaiot
și lumină caldă, verde
adusă de pe creste de munte
din inima libertății
mă vede, mă hrănește
cu cele mai adânci idei
mă mângâie, m-adoră
dar uraște animalele
ce păcat
un vampirism fierbinte
mă incită, mă coboară
de pe un munte de pudism
printr-o pâclă de salivă
și parfum, mă-ntreabă
cum reziști aici, iubito
printre atâtea tablouri negre
și poezii stropite cu vin
în rame
e chiria mică?
eu trebuia să mă nasc barbat
ca să nu-ți mai fie frică de mine
nu știu să fiu blândă
atinge-mi mintea, apoi carnea
ca să văd cine ești
doar caut Alesul
vreau să văd dacă s-a născut
un om căruia să nu-i fie teamă
de tăcere
și de el însuși
00801
0