Poezie

Însemnări

1 min lectură·25 ianuarie 2013

Mediu

acum asemăn clapele unui pian trist,

cu diviziunea ploii picurând

pe piatra neînsemnată

-undeva pe-o cale lungă, alee nefructificată-

de un rece superficial,

din mână de om sfădit.

și atât de mult seamănă,

și la fel de greu doare

încât n-am reținut unde-am rămăs,

unde am pierdut muzica;

și-așa... suntem plini de rețineri,

reținerile ne încetinesc

și zdrobesc ființa liberă,

sanctuar hedonic,

eliberând cromatide ale lăsării

în voia cerului

care ne apasă cu fiecare notă,

seacă-

un uscat nențeles,

plină de dorința atenției dureroase

...și niciodată vesele,

însemnând țipătul de lumină - o lumină încadrată

cu un semicerc de umbră apusească,

un profil neterminat pe o clipă

de clapă lovită...

poate seamănă a lună seceră,

scânteia pierdută pe degetul alb

sperând că poate va fi din nou, noapte...

dar cuminte, parcă văd scris de ziare,

într-un cosmic infinit la care în târziul

voi simți atingerea,

este chiar cerul

care mă anunță diurnă, anunță a-l citi

înainte de primejdie,

întelegând că sunt doar zori și cocori...

întruchiparea spiritului salbatic...

001.490

Zburlea Ariana. “Însemnări.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zburlea-ariana/poezie/14022792/insemnari

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.