Lăutărească de văduvie

La casa de lângă pârâu Mă așteptai cu mâna in sân, Plângeai iar, ca un copil molâu, Cu obrajii de trandafir. Când noaptea era tot mai purie, Tu îmi spuneai că pleci departe, Când corbii făceau gălăgie Și luna strălucea a moarte. Cu ochii verzi de lac sărat Ți-am promis toată iubirea, Dar tu spre Nord te-ai îndreptat, Unde steaua își găsea odina. Rămân singură pe ape, Fără dor și fără nume, Departe, tot mai departe, Și-a nimănui sunt pe lume. Unde pleci tu, dor blestemat? Te-am iubit și-n somn, știi bine. Uite, iarăși s-a înnoptat, Le spun florilor de tine.