Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Între aceste file de cărți suntem aproape desăvârșiți

1 min lectură·
Mediu
când înghițim viațǎ.
Și mai presus de toate suntem acei muritori
ce pătrund pe tărâmul plângerii
construind case nemuritoare din pură imaginație și felinare vechi.
Toată viața mea am iubit ce a fost frumos.
Am creat mâini din ceea ce am atins cu sufletul mâinilor mele vulnerabile.
Am semnat hărți cu oameni și neputință, lăsând ochii deschiși.
De ajuns să iubesc sfârșitul tuturor lucrurilor.
Acest univers nu este decât o mărturie ce crește magic în sâmburele unui copil.
Photo credits: Pinterest: a.l.s.(1*)
0413
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
82
Citire
1 min
Versuri
10
Actualizat

Cum sa citezi

Zavalic Antonia-Luiza. “Între aceste file de cărți suntem aproape desăvârșiți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14197736/intre-aceste-file-de-carti-suntem-aproape-desavarsiti

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@erika-eugenia-kellerEK
Distincție acordată
Ca de fiecare dată aproape, te regăsesc cu un poem bun ce îmi ajunge la suflet, un poem liric-reflexiv, existențial, cu accente elegiac-meditative, un poem cu respirație gravă și limpede, în care fragilitatea umană devine materie de construcție pentru sens. Dacă ar să îi caut un defect as spune ca e un poem prea politicos cu mine, cititorul. Iubesc copilul din tine ca sâmbure al universului ce este o imagine curată, simbolic validă.
0
@george-pasaGP
Distincție acordată
George Pașa
Nu știu, dar uneori, pentru a defini creația ta, îmi vine să spun că este o poezie a sfârșitului întrezărit în oglinda începuturilor.
Textul acesta, sensibil ca mai tot ceea ce am citit în pagina ta, pare a exprima cel mai bine impresia de mai sus. Acest fapt nu mă mai contrariază atunci când, în versurile din strofele a doua și a treia, văd un fel ce bilanț al vieții creatoare.
Doar verbul „înghițim” nu mi s-a părut cel mai inspirat pentru contextul poetic dat. Însă, poate nu am fost pe aceeași lungime de undă.
Dacă mă refer și la imaginea atașată, de această dată mi se pare inspirată, deoarece completează în mod fericit textul. Îmi sugerează și paginile arse ale vieții, și arderile interioare presupuse de travaliul creator și multe alte idei.
În ansamblu, mi s-a părut un text bun.
0
@zavalic-antonia-luizaZA
Doamnǎ Erika Eugenia Keller,
Domnule George Paşa,

Nici nu știu cu ce să încep, în primul rând cu infinita mea gratitudine pentru bucuria dăruită în aceste zile de dărâmare interioară.

Acest poem l-am scris din cenușă literalmente: în data de 10 decembrie în toiul nopții un incediu înfiorător ne-a mistuit casa și a ars ce am avut drag și important (diplome, premii, toată biblioteca mea cu cărți semnate, cărțile mele publicate… etc.). Un miracol providențial a făcut cǎ am reușit să ies cu familia mea teferi și nevătămați din casă înainte să fie înghițită cu totul de flăcări.

Poezia mea (lăuntrică) a supraviețuit (dacă nu cea materială) și sunt absolut recunoscătoare pentru acest lucru, pentru toți cei dragi. Pentru fiecare zi dăruită după acel moment devastator.
Mulțumesc din suflet oameni dragi, mulțumesc Agonia pentru felinarul aprins în casa mea nemuritoare.

Tuturor vă doresc un Crăciun binecuvântat cu multă sănătate, pace și bucurii în casele domniilor voastre!

Cu drag,
Antonia Luiza Dubovici (Zavalic)


0
@djamal-mahmoudDM
Djamal Mahmoud
Poem reflexiv sensibil și sincer, cu imagini frumoase și o dimensiune existențial-metafizică reușită, pe alocuri declarativ.

Îmi pare rău pentru cele întâmplate, mă bucur că sunteți bine teferi
0