Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Nu este suficient să supraviețuiești pentru a fi viu

2 min lectură·
Mediu
Aceasta e viața pe care am primit-o după puterile mele.
Nimic spectaculos, doar mormane de cărți ce au murit cu mult timp în urmă.
N-am izbutit sǎ salvez viața mea din alte pagini ori viața cuiva drag și pierdut în arhivele complete cu numele celor dispăruți.
Invadez lumea cu acest suflet de granițǎ.
Un om este încă un munte viu și după moarte, doar durerea obișnuiește sǎ disparǎ din plămânii lui fizici apoi frumusețea începe sǎ sǎ–şi facă loc, sǎ se răspândească ca un cancer galactic
strălucind în jurul acestor mâini desprinse de carne.
Nimic nu e mai metafizic decât moartea
cineva mătură în sufletul tău o toamnă, apoi o iarnă splendidă și poeme apăsătoare. Probabil cǎ plouǎ la capătul vieții, tulburător de frumos și firesc
ca un somn ce se împotrivește în propriul sǎu corp. Faci eforturi, încerci să nu mai adormi, dar aluneci și e foarte ușor să treci prin toate aceste forme şi granițe
când cineva întreabă de tine este un semn de dragoste
cum ai muşca din proprii tăi dinți. Şi treci prin oameni și înveți cum este să respiri în ei viu și adesea netulburat.
——
Un câine latră dincolo de gardul deschis al acestei lumi.
Photo credits: Forget Me Not by Alexxander Dovelin
05559
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
209
Citire
2 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Zavalic Antonia-Luiza. “Nu este suficient să supraviețuiești pentru a fi viu .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14195132/nu-este-suficient-sa-supravietuiesti-pentru-a-fi-viu

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@george-pasaGP
George Pașa
Nu pot să trec peste acest text sensibil, cu o manieră proprie de a vedea lumea de la interior către exterior. Însă, parcă nu este la fel de bine structurat ca în multe dintre poemele tale reușite.
Aș reformula aici, fiindcă lipsește eufonia: „sǎ se răspândească ca un cancer galactic”, mai ales că este o comparație deosebit de sugestivă. În versul „Nimic nu e mai metafizic decât moartea”, comparativul acela mi se pare oarecum forțat.
Pe lângă toate aceste incoveniente, există un vers surprinzător ca „Invadez lumea cu acest suflet de granițǎ.” Un vers cu adevărat memorabil.
0
@stefan-petreaȘP
Ștefan Petrea
textul începând de la
*Invadez lumea cu acest suflet de graniță*...
Începutul e doar o mini-proză...
E un poem, zic eu, de Recomandate...
0
@zavalic-antonia-luizaZA
Domnule Pașa,

vă mulțumesc pentru semn și feedback-ul dumneavoastră (întotdeauna) generos cu textele mele (imperfecte) încă lucrez la tehnică, deja îmi cunosc punctele slabe și voi încerca să fiu mai atentă la textele viitoare, entuziasmul nu este suficient atunci când scriu și ofer publicului spre citire ceea ce simt și gândesc, dar important este că învăț și mă bucur să pot citi din creațiile acestei comunități.
Apreciez din suflet intervenția dumneavoastră și îmi cer scuze fiindcă din lipsă de timp (nu de interes) nu reușesc să răspund prompt, dar vă asigur de maxima mea gratitudine și apreciere.

Domnule Petrea,

vă mulțumesc pentru semn, respectiv cuvintele de apreciere, încurajare. Apreciez enorm timpul și feedback-ul dăruit.

Întotdeauna cu gratitudine.
0
@ottilia-ardeleanuOA
Distincție acordată
Ottilia Ardeleanu
este adevărat. Iar bucuria se manifestă prin scrâșnetul din dinți!
Între două lumi despre care cunoaștemn mai mult sau mai puțin, există granița umană situată uneori mai aproape de viață, alteori dimpotrivă.
Dacă viața ar fi o carte sau chiar numai o pagină dintr-o carte nemaipomenită, e posibil ca citind-o să fie mai ușor de trăit, de suportat, de îndurat acele dispariții aducătoare de dureri, tulburări...
Undeva, între poetă și lumea din afară, se poartă un război aducător de moarte.
Este complexă ideea textului, are subtilitățile ei.
Vin cu o lumină, la graniță!
0
@zavalic-antonia-luizaZA
Sincere mulțumiri pentru semnul luminos, timpul și cuvintele dăruite
cu scuzele de rigoare pentru răspunsul tardiv.

Cu imensă gratitudine.
0