Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

când Dumnezeu îți șoptește în ureche

1 min lectură·
Mediu
nu pot să te deschid
trupul tău s-a făcut un sărut de lumină la capătul coridorului
unde niciun om viu nu mai poate ajunge
ating tristețea din aer, umerii tăi neatinși de nicio femeie
căci știu că toate femeile din lume au murit
la fel și eu
ți-am ținut fruntea în brațe
am sărutat fiecare stea și apoi ți-am dat drumul în toate picăturile
de ploaie
căci iubirea nu este despre zeii nemuritori care iubesc
ci despre oameni cu inimi vii în care moartea este singurul înger
care te duce dincolo unde luminile nu se mai sting niciodată.
Photo credits: Pinterest.
033
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
101
Citire
1 min
Versuri
13
Actualizat

Cum sa citezi

Zavalic Antonia-Luiza. “când Dumnezeu îți șoptește în ureche.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14180483/cand-dumnezeu-iti-sopteste-in-ureche

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@iulia-elizeIE
Iulia Elize
îmi pare ca un dans poemul, picăturile de ploaie învăluiesc acest poem, frumos Antonia, cu drag am trecut... unde luminile se sting, apoi se aprind altele...

Mult succes literar și să ai ființa la fel de luminoasă și pe mai departe!
0
@ottilia-ardeleanuOA
Distincție acordată
moment despre iubirea pământeană! despre partea ei dumnezeiască și despre lumina din ea, dincolo de ceea ce înseamnă moarte, fiindcă lipsa iubirii este chiar moartea!
sensibil, grațios, așa cum nu poate veni decât din inima unei poete!
0
@zavalic-antonia-luizaZA
Iulia,
Ottilia,

vă mulțumesc călduros pentru cuvintele pline de lumină. M-au bucurat nespus.
Vă doresc o vară plină de bucurii, poezie, iubire și multă, multă culoare!

Cu imensă gratitudine.
0