Anatomia granițelor

şi de o mare sensibilitate,
poemul mi-a trezit amintirile
cele mai dulci ale iubirilor mele...
Îţi mulţumesc!

Un text curajos, mai scurt, care ne arată că autoarea e receptivă la propuneri. Textul în sine nu e numai un poem, ci şi o definiţie aforistică!

Am o sugestie. Cum ar fi dacă aţi elimina repetiţia ferestrelor de la final, şi aţi folosi o metaforă apropiată. de genul:

în care ferestrele dispar din toate cărțile OARBE

e pe gratis, of course

Ștefan,

mulțumesc din suflet pentru semnul de lectură și de apreciere.

Ionuț,

mulțumesc enorm pentru semnul de apreciere și sugestiile excelente.

Cu infinită gratitudine,
Antonia.

Înțeleg acest poem al iubirii continue, sau al iubirii asemănătoare c-un suflet dublu care visează că ar putea fi performant "în toate lumile posibile" și ca stare de grație artistică și ca vis. Sufletul iubirii împărtășite "plânge cu lacrimile morții/ traversând sângele înfometat dintre ei/ ca un camion plin de refugiați într-o inimă". Tocmai am revăzut pe Conemaraton filmul "Ecaterina Teodoroiu", sublim. Exact precum acest poem!

cred ca poza avantajeaza textul. Din contra, il distorsioneaza dupa parerea mea. Copiind textul si punandu-l intr-un notepad si citindu-l separat pare maxim o cugetare de jurnal personal.

Dragoș,

mulțumesc mult pentru semnul înstelat și înțelesurile adânci dăruite cuvintelor.


Claudiu,

mulțumesc mult pentru feedback-ul onest, apreciez.


Cu gratitudine pentru timpul dăruit de către domniile voastre,
Antonia.