Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

XXXIV

1 min lectură·
Mediu
Ziua în care m-am născut nu mai există
doar o femeie în a cărei trup s-au trasat granițe
din vara lui ‘89 până astăzi.
La început am văzut lumea în poze alb negru
apoi Dumnezeu a atins-o și culorile au început să lăcrimeze.
Chiar eu am fost trecutul unei lacrimi, cu o mamă tânără și frumusețe neînvinsă. Când venea vremea, căutam ticăitul cu inimi și curând toate pădurile se întunecau ca o suflare în lumânări.
De atunci am crescut mai mult în inima mea
prin locuri ascunse, cărând cărți într-o pungă de rafie kilometri întregi
la mulți ani palmelor tăiate
la mulți ani fericire născută-n dureri
rochiile mele cresc mai repede decât pot visa
la urmă viața cărților
și gândul că fiecare picătură de sânge ascunde o poveste.
051.137
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
128
Citire
1 min
Versuri
13
Actualizat

Cum sa citezi

Zavalic Antonia-Luiza. “XXXIV.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14172398/xxxiv

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-2743Șșters
Multă sănătate și inspirație luminoasă! Fiecare picătură de sânge ascunde o poveste, foarte frumos zis!
0
Distincție acordată
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
Ereu e ceva trist, o am estecare intre bucuria pe careo simti, ca e jubileu si frica de îmbătrânire , pentru ca am cu am, inexorabil tineretea pierde teren in favoarea altora. La mulți ani!
0
@stanica-ilie-viorelSVStanica Ilie Viorel
piele de găină.

respect!
0
Distincție acordată
@dragos-visanDVDragoș Vișan
Constanța chemării amintirilor, de la recepție în care stă mereu în picioare, la post mama iubită. Să fi fost mama oricui tot timpul și casnică, ea a lucrat și la dispecerat, și la căile ori liniile vieții. Când este aniversarea unei poete, atunci gândul zboară în primul rând la Mama fără pereche, la muzica sfântă a vorbelor sale, la dansul învățat de la ea, la hărnicia pe xare a transmis-o, la orice har.
0
Ionuț,

mulțumesc enorm pentru gândurile și cuvintele frumoase.

Leonard,

mulțumesc din suflet pentru darul tău înstelat alături de urarea minunată.


Ilie,

mulțumesc enorm pentru semnul tău de apreciere.


Dragoș,

mulțumesc pentru cuvintele înstelate și atât de frumos împodobite. Așa este, poemul acesta este în primul rând pentru ea: mama, care mereu stă în spatele cortinei și-i lasă pe ceilalți să strălucească. Devenind la rândul meu mamă, cred cu desăvârșire că nu există dragoste mai mare pe acest pământ decât a părinților pentru copiii lor.


Vă mulțumesc tuturor pentru gândurile minunate.
Cu imensă gratitudine,
Antonia.
0