Poezie
Templul
1 min lectură·
Mediu
Rătăcesc cu gândul obosit.
Am atins moartea
și nimic nu mi-a tremurat înlăuntrul inimii. Nici măcar o suflare.
Un înger locuiește în lumină.
Mi-a văzut sufletul, șters ca o ceară ce i-a picurat pe mânecă
toată viața.
Afară lumina pălește și păsările se prăbușesc
peste sufletul meu
ca o mână caldă
dezvelind stele.
012.258
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 53
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
Zavalic Antonia-Luiza. “Templul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14105231/templulComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓O poezie fatalistă, din moment ce crezi că “ai atins moartea” și nimicul ei a cutremurat o existență ce-și caută salvarea în escapism, și doar “îngerul” din “lumină” mai poate să-ți înlăture dezabuzarea și obnubilarea, iar “sufletul” tău are o crustă de “ceară”, a cărei lumină pâlpâie încet, ca o respirație ușoară.
0