Poezie
Atât.
femeia cu 1 milion de îngeri
1 min lectură·
Mediu
Fiindcă așa trăiesc, ca un om căruia i se întinde sângele pe pâine.
Sunt mai bună decât ieri. Întunericul meu și-a făcut cameră separat.
Locuiesc într-o odihnă care nu știe de ce
singurătatea o urmează ca un cuvânt de învățătură pentru cei
chemați să mănânce.
Atât îi doresc luminii, să se stingă în mine.
Când alții mă sărbătoresc, eu să scriu despre cum este viața
cu lacătul unui înger îndrăgostit.
Te iubesc așa cum
toată lumea iubește și-și împarte setea.
012.835
0
Locuiești într-o odihnă precară, împreună cu singurătatea, pe care o hrănești cu clipe prăjite în uleiul intimității, și-i dai să bea lumină lichidă, cu spumă de întuneric, și defrișezi din viață inutilul și nimicnicia, până rămâne iubirea unui înger îndrăgostit pe care o închizi cu un lacăt.