Zareh Ara

Bine ai venit pe poezie.ro!
În sfârșit întâlnesc pe cineva care își publică și traducerea în română.
Felicitări!

Dar \"ești\"! Și asta e tot ce (\"mai\") contează acum :)

Am o întrebare (tot mi-ai cerut părerea :D), de ce ai schimbat forma rimelor în ultimele două strofe? Se cam schimbă din muzicalitate așa... și par neomogene.

A cui părere vrei? A ta?

Până una alta, penultimul vers - \"crede-mă\"!

Nu-mi place frate... zău!
Ori parcă ai fi murit (Doamne ferește!), ori sună a \"Tovarășe Nicolae Ceaușescu\".
Folosirea întregului tău nume în poezie nu mi se pare inspirată.
Te rog, revino-ți!!!
Pe bune... e patetic!

Ultimul vers al primei strofe - \"ascuns-o\"!

Eu am simțit același lucru ca și acum câțiva ani în Iugoslavia. Aș putea să mai spun și ca în România la \"revoluție\", în Vietnam, în Liban, în cele 2 războaie mondiale, ș.a.m.d.... dar pe astea nu le-am simțit la fel ca pe cele două; da... politica și oamenii nevinovați.
Asta înseamnă că trebuie să aprind 2 lumânări, pentru cele 2 evenimente pe care le-am trăit conștientizând absurdul lor: una pentru oamenii nevinovați morți la WTC și cea de-a doua pentru oamenii nevinovați morți în Iugoslavia, pe străzi, în casele lor, la Televiziune, în ambasada chineză...
Eu acum mă întreb însă: De ce oare nu există o zi de doliu mondial și pentru cei uciși aiurea aici lângă noi la o aruncătură de baț? Unde sunt cântăreții emeriți să dea spectacole și să compună cântece pline de durere pentru soarta unor simplii oameni ca mine, ca tine Nexus, ca cei de la WTC, ca oricine?
Este extraordinar ce se întâmplă în America cu această comemorare; sunt invidios pe acest spirit american. Am ajuns și noi românii să facem spectacol pentru ei... demn de laudă! Însă, de ce nimeni nu s-a gândit să organizeze un concert în memoria atâtor sârbi uciși degeaba? Doar suntem vecini, am o colegă care are rude în Belgrad...
Unde sunt vedetele alea internaționale care plâng pe umărul civilizației și a drepturilor omului?
Ar trebui să fiu de acord că la WTC au murit oameni uciși de inamic, iar în Iugoslavia au murit oameni potențiali inamici??? Ne-am tâmpit de tot?
În Israel se omoară oameni zi de zi, oameni nevinovați care trăiesc în teroare, și de o parte și de cealaltă. Ar trebui să cred că la WTC s-a scris cea mai dureroasă pagină din istoria omenirii? Nu, nicidecum. Este încă un eveniment aberant ca oricare altul de acest gen, este absurdul devenit obișnuință oriunde însă nu pe pământ american. Este lucrul pe care nu l-am învățat niciodată ca oameni: să nu ne omorâm între noi, să ne diferențiem de animale. Ca de obicei nu se învață nimic din acest gen de evenimente și pornim la răzbunări și la alți oameni uciși nevinovați prin Afghanistan, în casele lor, la nunțile lor... După Hiroshima, a mai \"căzut\" un simbol peste noi și tot n-am înțeles că, fie de la învingători sau de la învinși, acolo au pierit oameni.

Înainte de a-ți aproba textul, te rog corectează greșelile de editare.
1. \"pentru\" nu îl scrii prescurtat
2. \"cheamă\" nu \"chiamă\"

Sperând că vei corecta aceste lucruri îți urez bine ai venit pe poezie.ro!

Ce sadică ești! Mă bucur că nu ne-am cunoscut până acum!!! :))
Nu e poezie, dar cred că mai direct de atât nu se poate!

Vezi că ai o mică greșeală de redactare în strofa a doua: \"îmi tropăie\".

Felicitări Nexusule! Să fie într-un ceas bun! Este un moment într-adevăr deosebit!
Și a mai fost unul aseară când ne-ai anunțat în direct!!!
TRÃIASCÃ MATEIA MARIA!!!

Îmi pare rău că te zgândăr... dar eu am fost locțiitor de detașament. NA! :))

În strofa a treia, primul vers, cred că ai vrut să spui \"m-am surghiunit\".

În rest... ritmul se pierde de la o strofă la alta și în special ultimul vers e pueril: \"si sa-nflorim din nou in rasarit de soare.\"

\"întrupat din mândria constructorilor\"

Hai că e bună asta! :))

Îmi aduce aminte de o poezie cu \"Tatăl meu e muncitor pe schele\"... nu știu dacă ai prins-o prin cărțile de română.

E sânge de iepure sărutătura asta...
Să avem parte numai de învinărite acum în toamnă!

Bine ai venit pe poezie.ro domle animal mic!

Momentul ruperii celor 2 pietre e una dintre cele mai pure imagini ale dragostei pe care le-am citit vreodată.
Finalul sedimentează imposibilitatea... nu mai există \"pasări măiestre\"... ci doar nisip...

Mă bucur că operația a reușit (și pacientul n-a murit, așa cum e vorba prin popor) :)
În altă ordine de idei... bun venit pe poezie.ro!

Bine ai venit pe poezie.ro!

Bravo mey... mi-a plăcut...dacă ai mai cizela compoziția și temele ar fi mai complexe... ar iesi niște povestioare foarte bune...
Îmi place cum scrii.
Mai vorbim!