Plânge...
Plânge în gândurile și în rândurile sale
Și simte cum îi scrijelește poemul pe față
C-ar vrea să se simtă iar în brațele tale
Și se agăța din nou de un fir de ață
Plânge în
Privirea
Trecând pe lângă casa ta
Te văd mereu privind la geam
Mă chinui să-ți ochesc privirea
O zi întreagă în gând te am
Te simt asemeni unei stele
Ce luminează viața mea
Fără tine
Ochii tăi ca ceru\' albastru
Părul tău cel plumburiu
O, al sufletului astru
Doar prin tine mă simt viu.
Tu comoară neatinsă
Darul meu dumnezeiesc
Nu
Predă-te
Predă-te vieții ce-n grabă-o trăiești
Predă-te chipului ce-l vezi în oglinzi
Predă-te trupului ce-ncerci tu să-l vinzi
Predă-te gândului ce simplu-l gândești.
azi,în poartă mea acasă
s-a găsit o \"nemiloasă\"
era mâța mea zburlită
de Grivei ea fugărită
când am vrut s-o iau în brațe
mâța m-a zgâriat p față,
iar când eu m-am
O inimă sfântă și-un chip luminos
M-au făcut pe mine un biet muritor
Să aflu iubirea...ce dureros
Să-i descopăr magia...ce pieritor
Dacă știam că atunci când iubești
Poți
aș vrea să fiu o lacrimă
de pe obrzul tău să cad când plângi,
să fiu o parte din tine
și tu...o parte din mine,
să fim una ,tu și eu,
iar iubirea noastră să fie veșnică.
o
Atunci când ochii tăi vor plânge pentru mine
Și vei simți iubirea în inima-ți de piatră,
Atunci să știi c-am plâns și eu pentru ține,
Dar asta a fost atunci,de mult...odată
Când
ZL