Plecarea iubitei

O inimă sfântă și-un chip luminos M-au făcut pe mine un biet muritor Să aflu iubirea...ce dureros Să-i descopăr magia...ce pieritor Dacă știam că atunci când iubești Poți suferi atât,chiar atât Mai bine îți dorești nicicând să trăiești Mai bine-i acolo,în rece mormânt Erai o zeița,un suflet curat Erai chiar îngerul meu păzitor Acum inimă rece ai căpătat Și ai distrus un biet muritor Tu poate cândva vei regreta ce-ai făcut Și la mine chiar vei voi să te-ntorci, Dar eu nu voi uita ce-a fost în trecut Și-ți voi spune atunci să te duci, Iar tu vei pleca fără a spune nimic Și-n urmă-ți nu te vei mai uita, Eu din pământ ochii nu voi mai îndrăzni să-i ridic Și-atunci și eu departe\'oi pleca.