(telefonul de azi-noapte)
toți suntem beți de ceva când e
să ne confesăm sau să ne declarăm oameni ca toți ceilalți, înglodiți, înăspriți, plin de bătături și vise din-alea.
toate ne îmbătăm
nu mai e. copiii ăștia lângă mine, vii care nu au început încă să trăiască.
li se preling pe umăr șuvițe uscate, păr de toamnă, copt și fraged, mort.
li se scurg direct în suflet bucăți,
n-a fost niciodată prea mult loc în bărbatul ăsta. mutam în fiecare zi mobila prin el, știam
să-mi bat joc de conștiința-i oarbă.
incendiile. incendiile.
fumul ieșea fără foc. fumul ieșea din
De genele mele se-agățaseră bucăți de vată înmuiate în acetonă, simțeam
miros de femeie deșirată.
Plutește în aer un sentiment de vorbe goale,
ai deschis cumva gura?
Totuși
Prima dată, un fum de țigară în spațiul îngust al băii, ghemuită, cu o mână pe genunchi și închizând ochii la fiecare senzație neașteptată, acum se întâmplă la fel, țigara în aceeași mână,
Din când în când carnea se dezumanizează, fumându-ți axele, încadrându-te
megaloman
între plus și minus infinit,
dându-ți pe urechea dreaptă un sărut comun, un sărut ce coboară în fiecare zi cu
Da, încă o secundă,
să îmi aduc aminte repertoriul, poezia
pentru Moș Crăciun.
Încă o secundă și-o să-ți spun.
E o poveste despre mama, margarină, sandvișurile
pe care nu le mânca
Viața ta blocată
ca un dop de plută în gâtul prea lung al sticlei
sorbea vinul cum vreau eu să scot lemnul din parchetul ăsta din plastic, din imitația naturii.
Cărțile din raftul din dreapta
YZ