...constiinte oarbe

n-a fost niciodată prea mult loc în bărbatul ăsta. mutam în fiecare zi mobila prin el, știam

să-mi bat joc de conștiința-i oarbă.

incendiile. incendiile.

fumul ieșea fără foc. fumul ieșea din ape reci. ape reci.

conștiințe goale și conștiințe

reci.

n-a fost niciodată loc în bărbatul ăsta. ghemuite, amantele îi curgeau prin vene, direct din seringi, amantele i se prelingeau prin

canalele lacrimale.

ceva mai mult decât să încalci regulile jocului.

ceva mai rău. să le respecți. prea mulți se joacă de-a mine și parcă nici unul nu trișează

în așa hal ca tine.

n-a fost niciodată prea mult loc. nu mă întorceam cu fața la zid. nu reușeau să mă clădească.

conștiințe oarbe.

ne înșelam. lumea noastră nu știa decât câteva cuvinte. femeile astea stau pe bancă

și mă privesc înduioșate.

doamne, să nu închidă ochii.

să nu-i închidă strâns.

(nimeni nu stie ce fac eu cand nimeni nu se uita)

ne-am coborât din nou neartistic. ne-am înșelat. ne-am înșelat.

și când te gândești că acum o lună eram...

și când te gândești la ce am putea căuta amândoi

amăgindu-ne.

acel ceva. ceva ce știm că nu vom găsi niciodată.

drumul spre perfecțiune

era altul și taxa o plăteai înainte. intrai pe autostradă și nu știai dacă o să mai ieși.

femeile plate se întindeau supraetajate în tine.

femeile învățaseră să fie rabatabile.

să-și împăturească sânii, să-și mototolească sufletul, prin tine să-și refuze numele altora.

cuvinte fericite. cuvinte roșii, roșii.