Yvana Balcic

duhul calcă un pas înapoia mea pe foile de hârtie simte gustul de lapte fiert băut din vasul de lut undeva în copilărie acolo se vorbea despre fericire, virtute ca de o batistă albă

e Valenitine\'s day mi-au adus aminte țiganii cu tarabe încărcate cu inimioare de plastic sau ramele ieftine în formă de orice numai ca inima ta nu orhideea superbă a rămas în hol noroc cu

vreau să-ți spun că nu mă prinzi decât dacă EU vreau să fiu prinsă în cursa aceea de șoareci uriași în care numai eu știu că-ți păstrezi aerul de respirat și cămașa pentru seminarul de

mi-am permis luxul să ies cu bărbatul acela despre care se spunea că taie gâtul păsărilor care vin să-i ciugulească din palmă sau se adăpostesc uneori în deschizătura cămășii lui negre speriate

numărul trei nu e tocmai numărul meu norocos cele mai multe pilule se iau dimineața la prânz și seara tringhiular ne necăjim și noi un colț al meu cu tot calabalâcul de haine cărți poze vechi și

Doamne iartă-mă pentru că fumez în dormitor și dorm cu lumina aprinsă și cardul sub pernă mi se trage de când locuiam în gazdă cu Damon și el îmi arăta diverse numere de spiritism în care un

oboseși în măsura în care te lași atras de culori țipătoare reclame zgomotoase la lucruri proaste sau vrăjeli de politician în opoziție ai impresia că te fac să uiți operația de fiere sau că

bagă-l în cămară pe clasicul escu albă ca zăpada e canibală șase zile din șapte mănâncă cereale cu aromă de pitici duminica de teamă să nu ia proporții (e bună rău așa mai șuie) îl grațiază

pe puntea culmilor de rufe un elefant de cârpă moale trece agale cu ochișorii întredeschiși visând cafea cu gust de trufe și dansuri canibale cu metiși dar și metișe-n țâțe goale la capătul