Poezie
Agonie
1 min lectură·
Mediu
Cobor unde cobori pentru ultima oară
Cobor și carnea se rupe pe mine, cade în drum
Cobor unde morții sunt trimiși ca să moară
Cobor flacăra albă cu carnea prefăcută în scrum.
Cobor și mă uit prin preajmă cu oroare
Văd cum coboară suflete albe și noi
Văd cum morții cu urlete mute cer îndurare
Văd cum sunt prinși și aruncați în noroi.
Văd sclipirea fierului ce se înfige cu greu
Simt că mai simt, că rana mă doare clipite
Văd și simt arsura în partea sufletului meu
Simt un imens de secunde cioplite.
Simt, dar sunt mort și mort mai simt
Dogoarea infinitului prin vene.
001.859
0