XYZ

eu cred ca va plictisiti rau de tot

spre deosebire de noi, astia care mai scriem, tu ai o calitate care te face un poet adevarat. Calitatea consta chiar in sinceritatea pe care o folosesti in texte dar si stiinta de a doza emotia astfel incat sa nu pici in patetic. Acea calitate pe care sper sa o regasesc si eu in drumul meu la un moment dat sau daca nu sa ma pot lauda cunoscutilor uite domnule eu il cunosc pe gelu de mult

Intr-adevar domnule Emil nu asta conteaza, faptul ca avem opinii diferite asupra acestui text ci faptul ca el reprezinta acel timp mitologic, când se știa că nimeni și nimic nu poate depăși granița impusă de șarpele Jormungand, orice călătorie era un drum fără speranța ieșirii din datul ontologic.

Va multumesc si ma simt onorat de faptul ca am putut purta o discutie cu dvs. pe aceasta tema si v-as ruga cu reverenta daca puteti din cand in cand sa comentati cu atata atentie si corectitudine umilele mele creatii. Va multumesc iarasi domnule profesor si va urez o dupa amiaza senina.

vreau si insist sa va contrazic vehement

eu cred ca fără identitate, fără un scop în sine al călătoriei in \"lumea de mijloc\", înconjurată în mitologia norvegiană de șarpele Midgardului, ieșirea din acel cerc este imposibilă. Șarpele și-a încolăcit coada în jurul oceanului ce străjuiește Midgardul și nimeni nu poate intra sau ieși. Aceasta, cred eu, este și ideea textului tău: o neantizare a identității individului, o imposibilitate de a depăși drumul știut, străbătut iar și iar sub pavăza singurului gând salvator: \"Unica ieșire din acest cerc era să-și construiască un iglu, precum eschimoșii, să se întindă pe blana sa de oaie și să aștepte acolo zorile sau moartea cu aroma somnului de gheață.\".

asa-i ?

eu zic ca unicul lucru care ii lipseste cu desavarsire pentru a fi o opera de arta este chiar disparitia rapida si fara explicatie a textului din timpul subiectiv si obiectiv inclusiv dupa crestini si calendarul mayas ! ce zici ?

aaa pai in cazul asta, fiind vorba despre umbrele de ploaie, imi retrag opiniile deplasate si iti urez succes ! cliseu carmen cliseu nu plagiat CLISEU

Nu e tot, e un fragment. Al doilea de fapt, un fel de continuare a lui Nae, stii tu. Ma intereseaza cum sunt privite individual si abia apoi ca si intreg. Tu ai niste ochi exceptionali, as aprecia daca i-ai putea indrepta uneori si spre ce mai aiurez pe aici pentru ca faci parte din consiliul acela in care am incredere si fara de care s-ar fi ales praful:)

si nu in ultimul timp ptr gorzo care sade cum ii place lui, undeground ca bogza si luca fiindca nah, comunism necomunism iorga oricum iti leaga mainile sub orice forma ar lua el. Multumesc dara si fu*u-te , cum a ajuns rodul betiei in mainile tale ?

cand o sa renunti la pretiozitati probabil ca poeziile tale vor capata o alta culoare dar pana atunci cu toata incurajarea elei nu convingi cu nimic.

\"vor cumpăra umbrele/ sub tălpi un anotimp autist se va naște odată cu mine/ aș face din cuvinte o grămadă/ să mă culc peste ea \"
Acum pe cuvant chiar nu mai vreau sa fiu rau dar chiar e facil, sunt expresiile uzuale ale adolescentelor care au citit niste poezie, superficial, cat sa stie cu ce se mananca dar insuficient cat sa se desprinda de tipar. Acum nu e nimic cu a avea un tipar pentru exercitiu atata timp cat tiparul e calitativ si nu mediocru. Plus ca ar trebui sa existe desprinderea de care aminteste ela pe care eu unul nu o vad

\"andează în sârma ghimpată/ ca un animal rătăcit de turmă/ oasele lui au prins promoroacă/ la spectacolul de gală poartă mereu o garoafă roșie \"

\"mă îmbrac cu ultimul poem pe sub inimă\"

Doar cateva exemple de constructii pe care le tot intalnesc, intr-o forma sau alta, si care nu imi spun nimic nou ci acelasi lucru in feluri diferite. A teoretiza poezia stiu ca nu e bine, nu adopt postura de baci ci dau cateva semnale de alarma care bineinteles pot fi false caz in care ar trebui sa fie ignorate.
Dar cu toata bunavointa de care pot da dovada in zilele cand primesc vesti bune va rog eu

\"și singurul lucru pe care îl mai știi e că între cele două dimineți nu a fost noapte\"

iata ceva ce am savurat cu placere.

sunt multi autori cu care as putea fi asociat iar pavese e intr-adevar unul din ei. [Ca sa fac o paranteza pentru unele voci: nu inteleg de cand a devenit komartin un punct de referinta in aceasta abordare, zic asta celor care citesc doar poezie.ro si clubliterar.]. Si mai interesant este ca printre autorii lui favoriti se numara autorii mei favoriti [again nu ai lui komartin, adica nu stiu daca si ai lui dar nu despre el e vorba aici], cei mai multi provenind din zona americii inainte de 50. Cred ca ceea ce a facut pavese a fost o reinventare a lui whitman dar si asta trebuie luata ca o parere personala
Asta e o zona in care ma simt confortabil si pe care incerc sa o desfasor pe cat posibil pana ma voi simti intr-adevar in largul meu incat sa apar public. Mai recunosc si ca mi-am asumat de ceva vreme abordarea asta insa cu un scop precis si deloc meschin. Daca ma va tine tastatura voi ajunge si acolo, departe de joaca aceasta in care nu facem decat sa depasim si sa ne depasim, nu ?
Multumesc asadar Ela ptr indrumari si nu doar cea de aici, cele nenumarate:).
si le multumesc si cristinei, carmen si anni care si-au facut aparitia aici cu afirmatii utile sau rautacioase.

D-na Angela o asociere interesanta si care imi da de gandit, multumesc

catalin imi asum comentariul tau mai putin trimiterea la grafomanie. ai vazut macar cate texte am scris tot anul asta ?

Mihai multumesc ptr sprijin dar nu e nevoie sa dezbatem ce a spus catalin, e opinia lui si oricum ni s-ar parea trebuie acceptata

si multumesc si lui leo care manat de o dulce razbunare:) mi-a aratat cateva chestii care dau de gandit

carmen dar ai scris vreodata ca sa te lasi acum ?

eu as renunta la \" ritmic \", apoi de ea îmi plăcea cel mai mult
e la pușcărie acum
nu știu exact de ce - dar așa-am auzit de curând\" Inteleg nevoia de a detasa momentul confesiunii dar puteai miza pe altceva, nu prea se potriveste

apoi ..în curtea imensă era un aer gălbui - o euforie situată
undeva la granița depresiei crunte
pe care - de atunci - o simt mereu toamna\" te distantezi de tonul inocent si infantil, te apropii de meditatie deja, fluturasu si al sau dao flows

iarasi catralioane de gutui, constructie nefericita. Iar finalul, asa cum ai observat si in cazul meu, e cam chinuit. zi-mi fara sa scrii poezie care e ultimul element sau ma rog ultima imagine din toata amintirea ta dar concentreaza-te bine :)
AAA am uitat sa ma leg de titlu.. e cam fumata treaba asta cu_continuarea din titlu.
nu te gandi ca am terminat, maine poimaine daca mai citesc si nu imi convine ceva iti zic, poti sa te oftici

Dar peste toate si mie mi-a placut poemul.

Va multumesc tuturor pentru aprecieri, sfaturi si pareri. Cum de obicei mizez pe parerile din exterior, interventiilor de aici ma ajuta sa ajung mai usor sau mai bine zis sa duc la bun sfarsit un proiect in care am incredere si care, daca va continua asa cum cred eu, va fi publicat in jurul varstei de 50 de ani sau daca nu apuc atunci post mortem in reviste culinare :)

Dar serios vorbind multumirile mele inca o data

domule petrache,
nu ne-am auzit tare de mult. mă bucur să fiu oaspetele tău pentru o clipă.

un poem reușit chiar dacă accesul spre interiorul mesajului este \"condiționat\".
lăcomia și frumusețea sunt două necesități.
dincolo de toate acestea există \"posibilitatea tuturor evaluărilor\"
și evident o altă perspectivă.

plăcut finalul

\"iar el și-a construit un bordei cu resturile de frumusețe absolută
și i-a privit mulțumit
cum au plecat în timpuri și spații diferite
să-și astâmpere noua lăcomie\"

cu prietenie,
laurentiu enache

raul,
am trecut prin pagina ta și mă bucur c-am găsit multă sensibilitate dar și căutări la un băiat de 17 ani.
pășește la fel ca până acum pentru că mergi bine.
am să te citesc cu drag

\"și dacă vei vrea să colorezi iarna cu creioane
de ceară\"

îmi place,

cu prietenie,
laurentiu enache

poemul asta are ceva sublim si nu reusesc sa imi dau seama ce
poate chiar faptul ca e scurt si se termina repede

petru hamat.
în trecerea mea grăbită remarc profunzimea cuvântului
și împlinirea lui printr-o simplitate care ține (precum un liant)cititorul aproape.

într-un cuvânt.
plăcut1

\"mâinile mele iubesc pe cele ale omului orb\"

ps: distanța aceasta între versuri rupe din frumusețea rostirii și umbrește starea. poate faci ceva în acest sens.

cu prietenie,
laurentiu enache

Cu cat scrii mai mult cu atat spui mai putin. E un semn de intrebare ?
vorba aceea: vorba multa saracia omului

Sau pur si simplu ar fi fost un poem bun daca nu ar fi fost influentat. Din pacate influentele vin din dreptul unor stiluri aplaudate, recunoscute si apreciate dar care, asa cum ne-a invatat istoria, au fost lasate pe linie moarta.

e ca ii lipseste un gram de trimitere la tragica pierdere. Daca s-ar folosi macar o singura data o exprimare de genul \"a murit poetul\" atunci am putea spune ca da, azi chiar suntem in 18 ianuarie.