xxx

Eu numesc acesta dependenta. Fara el iti ingheata cerul iar culorile iti sunt din ce in ce mai tomnatice . N-as zice ca ai o stare prea buna.
Imi place versul: \"pierdută femeie în vis de copil\", care m-a derutat putin la inceput dar \"i-am dat de cap\" pana la urma... Gaselnita acestui text este focul in relatie cu iubirea.
Strofa a doua este superba. Ea este esenta, miezul intregului. Simbolul flacarii verzi da un gust delicios poemei. Aici totul se invarte in jurul focul, poate ca un trib, poate ca insasi existenta omului. Iubirea, caldura sufleteasca, nuantele vietii, cerul stins, sunt cateva din ingredientele pe care le-ai amestecat dupa o reteta poeteasca obtinand o scriere frumoasa.
cu drag,

am fost foarte atent si am ajuns la concluzia ca din fiecare vers al acestui poem se poate invata ceva.
\"stelele isi fac toaleta in sinele de cale ferata\" iata un vers pe care eu il consider de o eleganta rar intalnita. o calatorie de noapte prin firea umana si prin exteriorul ei. \"cât de străvezii suntem cu toate suprapunerile...\", in fata ochilor mi s-a asternut radiografia sufletului, imi place ideea ca oricat ai incerca sa porti masti poti fi \"scanat\" foarte usor. Este o scriere de o sensibiliate \"vadita\", de obicei aici gaseam mai multa luciditate, mai mult real... simt o nostalgie camuflata totusi, strangem in albume personale tot ce ni se intampla o viata. imaginea copilariei adusa spre final, ne scapa de orice dubii ca traiesti toamna cu frunzele ei cu tot...
despre ultimele versuri nu vreau sa vorbesc. soarele violet poate insemna orice.
pe curand,

Eh, vad ca bazil s-a pus pe treaba. La el perioada de \"hibernare\" se sfarseste tocmai cand incepe iarna. Nu-i bai!
Strofele acestei poezii nu se prea lipesc una de cealalta, in schimb ai niste versuri memorabile si nu stiu cum mama ei de poezie, ai reusit sa induci starea aceea de dupa razboi.
Titlul este foarte bine ales, se prinde elegant de atmosfera poemei.
\"depărtarea era un șorț pe care o gospodină
și-a șters mâinile\", aici ai mizat pe sentimentul de scarba, atunci cand esti cu mainile murdare de sange de pe carnea macra si te stergi pe un sort alb ca sa scapi de impresia aceea ca ai mainile \"ocupate\"... brrr...
abordezi subiectele: moarte si viata, senzatia ca traiesti de mai multe ori, cochetezi cu ludicul, ai impresia ca viata este un film ce mai poate rula o data, refuzul de a fi lucid atunci cand adevarul este crunt, despre suisurile si coborasurile unui \"general\"... chiar acum imi dau seama ca aceasta poezie are un vers profund, desi forma poarta masca ludicului si al usurintei.
pe curand,

de ce ai tinut neaparat sa spui ca Ieri ti-a cazut piatra in palma? eu cred ca \"ieri\" sugruma versul, care intre noi fie vorba, este un vers de deschidere foarte inspirat.
imi place cum scrii. ai ceva de spus, chiar daca forma lasa de dorit.
mai trec...
cu prietenie,

superb! ironie, umor, naftalina si simmer/down.
\"ma numesc felix...\", stim cu totii ca aceasta este prima propozitie spusa intr-un cerc de scaune, de un subiect care face parte dintr-un club de oameni cu probleme. \"ma numesc cutare si am probleme cu fumatul...\" confesiune parodica, impletita cu furia nascuta din faptul ca romania este congruenta cu botswana, ca iarba ce creste pe campii este a indolentei...
defapt tu spui destule aici Liviu, numai sa te ascultam, numai sa te ascultam...
cu prietenie,

ne fac* bineinteles...

buna seara, am citit o poezie in care delirul face deliciul.
ceasul suna inaintea oamenilor, toate ti se fac mici si-ti intra in urechi, apoi iese Cristina..., dai drumul la caini indiferent de vreme, cuvintele devin tot mai scurte, etc...
esti una din postmodernistele care-mi plac foarte mult.
poezia este una confesiva, incepe cu primul ceas al diminetii, se plimba peste tot, apoi se intoarce iar in punctul de unde a plecat: dimineata cu moarte galbena.
obsesia mortii devine laitmotiv. versurile din aceasta poezie chiar daca nu sunt direct orientate spre nefiinta, ele au un iz de \"lamaie\". Dialogul cu mortul este cutremurator, mania lui, neputinta lui, singuratatea lui ne face sa ne punem niscaiva intrebari.
Ma gandeam ce stare ai avut cand ai scris acest text, care parca este un scenariu sumbru, al unei zile de viata traita printre cadavre vii. Tonul este insa unul linistit, nu simt tensiune, mai degraba esti ironica... ai ales bine acest contrast.
iti multumesc pentru lectura,

probabil m-am exprimat eronat, ma refeream la unghiul care te ajuta sa vezi ceva ce restul nu vede. este o pozitie privilegiata, \"privilegiat\" avand o nuanta aparte aici. Nicidecum sensul nu ar fi acela de a sta in fata, cat mai aproape...
E adevarat ca uneori fiind prea apropiati de o scena de exemplu, nu vedem toata trupa in acelasi timp, toti actorii, cum vede ultimul din sala, in cazul in care nu are pe cineva in fata lui de statura mea. :)
cu prietenie,

tu mereu alegi sa privesti fenomenul dintr-un alt unghi, unul pe care mai inati ti-l cauti cu atentie, unul care sa-ti confere o vizibilitate privilegiata. da, se poate accepta si acest punct de vedere.
cu prietenie,

ne cautam adesea pe umeri, exista ceva \"cer cazut dintre stele\" si pe noi? daca da, nu-l scuturam, daca nu, ravnim...
\"anotimp cu sandale pe umar...\", ce-ai mai nascocit si tu... ba nu, nu tu, ci dragostea ta pentru el. Cand iubesti se intampla ceva extraordinar cu lumea din jur, nu-si mai apartine ei insasi, ci tie cu acte in regula. acesta este de departe, in opinia mea, cel mai de iubire text al tau. sunt chiar coplesit, felicitari
cu drag,

sa stii ca m-a impresionat textul tau, ultima strofa fiind varful. Este destula realitate acolo incat sa-ti pui intrebarea: Unde e albul?
cu drag,

acest basm-comentariu moderno-onirico-liricoidal esti chiar tu. am gasit umor, ironie fina, zvacnet, energie, apetit(pentru poveste...). Un El si-o Ea, pseudocuplul care s-a ratacit printre Halloweeni si Cenusarese, iar pe noi ne-a trimis in pragul confuziilor.
Nu pot sa nu remarc din nou imaginatia mai mult decat bogata pe care o ai si spontaneitatea fermecatoare, pe care le metamorfozezi cu succes in scris, pe hartie.
cam atat...
cu prietenie,

este interesant si util acest text personal care contine o prezentare de carte facuta intr-un mod profesional. ne trimite catre lectura si acest fapt nu poate fi decat imbucurator. pe mine m-ai facut tare curios si-am sa caut: Orasul si cainii-Mario Vargas Llosa.
te felicit pentru idee si nu numai...
cu drag,

un alt colier la gatul poeziei. am trecut si-am luat albastrul, doar culoarea mea...
pe curand,

de-aici am aflat ca somnul vine de undeva de sus, din cerul aproape ori de la ingeri. Orasul care-si stinge incet o luminita dupa alta pica in amortire.
am intrat si stiam ca o sa-mi placa. un alt colaj de sentimente si imagini care mi-au transmis o stare asa... de iarna preadevreme. nu am putut sa ocolesc zapezile de pe trotuarele orasului tau.
am trecut...
cu regret ca la aceasta ora nu pot comenta, as spune coerent, las semn cateva vorbe c-am trecut.
cu prietenie,

Este foarte interesant modul in care poetul a \"adus\" umbrele in aceasta scriere. Sunt toate niste umbre \"umane\", toate se ocupa cu ceva, toate simt ceva. Este mult timp de cand nu am citit o poezie in care sa se configureze misterul atat de bine, gasesc ca este una din prinicipalele reusite.
Am sesizat la un moment dat o alternanta de stari care iti isca frisoane. Consider ca asta este tot o reusita.
Daca mi se permite am sa numesc acest text poem epic, unul reusit fara indoiala.
Pornirea ploii, oprirea si iar pornirea ei... arata aproape totul despre starea poetului: de confuzie, de indoiala, de tristete.
Ma opresc aici desi acest text merita mult mai mult in ceea ce priveste comentarea lui. Sunt convins ca o vor face in urma mea multi altii.
cu prietenie,

nu pot sa spun decat ca aici se simte prin aer un iz de poezie. si/am am savurat.
cu prietenie,

nu pot sa nu remarc, printre altele, inceputul acestei poezii. s-a reusit un fel de antonimie prin raportul dintre \"gâde\" și \"copil\" care are un efect naucitor, imagistica de secventa fiind minunata.
Poezia este defapt o intrebare cu submultiplii ei. Ce se intampla cand moare iubirea, cu mine, cu tine...
Este o stare de neliniste, care da greutate poeziei, conturata de versurile care de asemenea m-au fermecat:\"... dacă-mi vor tremura degetele/ cand te voi smulge din piept.../...aștept cu sufletu-n palme/ să vină cineva să mi-l ia.../\"
Dilema \"propusa\": ingerul sau diavolul de femeie..., parca nu stiu nici eu ce sa aleg. o sa ma mai gandesc...
cu prietenie,

imagistica buna, care demasca o temeinica intelegere a starii lui Iuda cat si o acordare de circumstante atenuante pornite de undeva din interiorul tau, omului care a definit cu adevarat vremurile primei tradari. Judecand insa ideea , tinta pe care vrei s-o atingi, laimotivul ravnit, nu stiu daca este un fapt crestinesc ceea ce faci aici. Poate nici nu urmaresti asta, ci te intereseaza mai mult valoarea literara a acestui text decat cea spirituala. Spun poate sperand ca asa este. Nu stiu daca la un moment dat aceste doua puncte nu se unesc la un moment dat in alt punct, punctul comun care va fi judecat si disecat in toate felurile.
E clar ca avem de-a face cu o mana sigura aici, scrierea alintandu-se permanent prin \"zonele inalte\" ale prozei.
M-a uimit capacitatea ta de a sensibiliza cititorul prin tot felul de trucuri, cum ar fi de exemplu, relatarea catorva secvente din copilaria lui Iuda, secvente in care ne regasim chiar noi insine, intamplandu-se chiar sa rezonam catre o reabilitare: \"Uite are circumstante saracu\' cat de nefericit a fost el in copilaria lui!\"
subiectul Iuda este unul complex. Cu siguranta inca nu s-a spus totul despre sentimentul vinderii, despre inevitabil, despre oaia neagra a unui grup spiritual sau nu. Totul este atat de profund, si tu, se pare ca te descurci admirabil, atat din punct de vedere literar, ideativ cat si semantic... de ce nu?
pe curand,

intr/adevar, unul din momentele de pomina a fost cel cu lautarii pe care Florian i/a fericit. Ah, da... si altul a mai fost cand acest domn cu lentile negre si sapca de comando cerea fise pentru acces consumatorilor de... mamaliga . A facut Radu vreo 2-3 poze si nu stiu cata rabdare sa mai am pana apar niscaiva imagini de la eveniment.
cu prietenie,