Xulescu X

Frumoase versurile, in special aceste imagini:
\"o robă grea de stele-mi strivește omoplații\";
\"un vin strivit în ceruri miroase a fecioară\";
\"jumate înger cânt și jumătate beau/
din vinul scurs pe coapse aproape jumătate\";
\"pe loc se umple cerul de răni și vânătăi\".
In acelasi timp, mi-ai dat doua senzatii care nu pot coexista si nu stiu pe care sa o aleg. Prima ar fi cea de Dumnezeu care s-a saturat sa fie Dumnezeu, iar cea de-a doua de Om care se crede Dumnezeu. Sunt foarte puternice amandoua.
Oricare ar fi din ele, poezia ta imi lasa un gust placut de amar (in cel mai bun sens).
Tudor

Aina, iti multumesc pentru cele scrise, mai ales ca esti prima care vede ceva in spatele unor covinte aseate pe o foaie alba. Da, este adevarat ca suntem niste papusi, niste marionete care umbla in virtutea inertiei. Si nimic nu e senin, caci orice gest al nostru, orice sentiment pe care l-am avut vreodata, se rasfrange in corpul nostru, in gandirea noastra si in miscarile noastre... Te astept cu alte comentarii si chiar acum am sa dau click pe pagina ta, sa te citesc...

Intr-un final ceva pe gustul meu: o declaratie sincera, plina de amitiri si simtaminte, care ma face sa imi amintesc de dureri si pirderi de mult lasate in urma, dar cel mai mult la ultima pierdere pe care sunt pe cale sa o fac... Durerile nu pot fi comparate, ele exista acum si aici, iar daca nu am scrie despre ele, nu vom ajunge niciodata la \"prima noastra luna plina\"...

Pot doar sa-ti spun ca tema e foarte frumoasa, chiar as putea zice ofertanta si cred ca ar trebui exploatata mai mult. Poate daca ai dezvalui cateva de ce-uri sau nu, mai bine cateva dorinte de a crede... in acest fericit-trist

Rascolitor, adevarat, plin de concluzii, o poezie pe gustul meu care spune lucrurilor pe nume, care ma face sa-mi pun intrebari despre noi, cei care ne autointitulam oameni. Am ajuns niste \"demoni\" condamnati la pofte, la pacat si la prostitutie... Poate ca prin cruda realitate sa ne trezim din nou la visare si sa traim...