Candva am vrut sa cer singuratatii cu-mprumut,
O parte din surasul ce mi l-a rapit,
Dar am pierdut cararea printre lacrimi spre trecut,
Si nu mai stiu in care amintire m-am oprit.
O umbra
Intre noi doi, timpul pare un zid cioplit in margine de stanca,
Nu exista ferestre sau usi, sa putem strecura sufletul ravasit,
Doar pe deasupra, cerul, cateva stele nerasarite sfios ne
Mi s-a imbolnavit iubirea, de-o gelozie nefireasca,
Ma dor pana la lacrimi rani si taceri deopotriva,
Nu imi explic cat va dura, cat va mai fi sa creasca,
Si cum se vindeca un suflet, cand viata
Am crezut in visele noastre, am crezut atunci in parul tau de foc,
Si fericit am fost, cand toate mie mi le-ai daruit pe veci,
Ca o dulce povara ce-mi sprijina singuratatea mereu in alt
Daca trupul tau l-as mangaia cu o floare de colt, ai deveni un vis,
Te-ai transforma-ntr-o pulbere de stele si te-ai ravasi prin univers,
Cu mainile mele te-as aduna intr-o mare de cuvinte, ce nu
In toate cate sunt, cate vor trece, cate vor veni,
As vrea sa am un rost ,sa nu fiu singur si strain,
Sa stiu ca mai tarziu, aceste departari se vor uni,
In coltul meu de viata, unde deasupra
Eu te-am cerut sa-mi fii pereche, la dumnezeii mei de sus,
Pentru ca steaua vietii tale, nu se va stinge-n alt apus,
Si nu vreau sa impart cu nimeni, lucirea ochilor tai dragi,
Sub ale caror
Ramai te rog cu mine doar o noapte, dincolo de viata,
Sa-ti pun in palma gandurile ce sub frunte le-am pastrat,
Sa-ti dau miresmele ce le-am cules in fiecare dimineata,
Cand m-am trezit si
Deschide ochii cand vreau sa ma strecor sub pleoape,
Si nu clipi, te rog pastreaza-mi fosnetul pe gene,
De umbra unei lacrimi vreau sa raman aproape,
S-ascult placuta armonie, uitata-n vechile
Te-am intrebat de ce esti trista, de ce oftezi atat de mult,
De ce sub pleoapele sfioase ascunzi privirea-nlacrimata?
Si te-am rugat sa-mi povestesti, cu sufletul, caci te ascult
Fara sa-ti
Esti pentru mine cer albastru, esti leganatul valului pe mare,
Esti necuprinsul visurilor mele si curcubeele de dupa ploi,
Cu tine ma transform oricand in pasare pierduta-n departare,
Sa uit cand
Tu esti pamantul gandurilor mele,esti setea lor tarzie,
Si ma framanta ploile de vara, cu vantul intre tample ratacit,
Esti hrana visurilor mele, ce-ntr-un galop de trista herghelie,
Au
M-am strecurat in sufletul tau fara sa stii,
Era o usa deschisa spre mine,
Si m-am speriat cand am vazut pustii,
Camarile iubirii din tine.
Era miros de mucegai si de zapada,
Tavanul avea
E timpul sa-ti marturisesc si nu mai pot s-aman,
Rostirea simplelor cuvinte, pe care le-ntelegi,
Cand toate-mi spun la tine-n brate, o viata sa raman,
Sa-ti fie bine mai tarziu, cand nu mai poti
As vrea sa mai raman cu tine, dar se-nopteaza in curand
Si drumul meu spre inapoi n-am sa-l mai vad,nu am sa-l stiu
Ma voi speria vazand in zare, cum stelele se-aprind pe rand,
Lasand hazardul
Mi-am lăsat singurătatea să plângă, undeva lângă tine,
Și-am plecat fără să privesc înapoi, fără să ascult,
Jumătatea sufletului ,sănătoasă,ce-a rămas în mine,
Suferind pentru fiecare suspin,
Ti-am adunat tacerea in causul palmelor printre gesturi rebele,
Fiindu-mi teama ca sufletu-mi va ramane pustiu si sarac,
Mi-am ravasit cuvintele ca-ntr-un basm, sub o ploaie de stele,
Invatand
Sunt tânăr la cinzeci de ani,sunt june obosit de drum,
Am părul nins și port cravată, în anotimpul preferat,
Mi se întâmplă câteodată, să uit că viața e un fum,
Și las să treacă ani-ntr-una,
De multe ori te vad ca printr-un vis, cum imi patrunzi sub pleoape,
Covorul lor de lacrimi, ti-mbratiseaza gandul si tampla ce suspina,
E doar un vis, dar eu traiesc minunea, cand tu-mi revii
Esti tot ce poate fi frumos la mine-n gand,
Campia mea cu flori, pe care vantul o saruta,
Cand pe deasupra se rotesc in cercuri frematand,
Albastre pasari, ce zborul intre ele-si
Imi impletesc singuratatea cu fire de-ntuneric sa-mi tes o plasa de iluzii,
Vreau sa visez inca odata, ce s-a-ntamplat candva, intre noi doi,
Indepartand dintre cuvinte, miresme ofilite, ramase-n
În Încăperea goală, razele de lună cădeau pe covorul murdar,
Patul nefăcut, plângea după mireasma trupului pierdut,
Dispăruse de mult ultima filă, dintr-un vechi calendar,
Și nu mai stiu clipa
Nu vreau să urc acum, treptele spre cer,
Vreau să rămân în iarba cu flori îmbobocite,
Eu sunt compusul viu, al sfântului eter,
Cu multe amintiri, prin mine rătăcite.
Eu sunt atât de simplu și
Daca va fi sa nu mai fim, iubito impreuna
Si totul se va destrama, ca fumu-n vant,
Sa nu-mi strivesti sarutul ce il ai in mana,
Primit cand ti-am facut un legamant.
Ti-am spus candva, ca
