x

Dintr-o frumoasă întâmplare s-a născut o iubire, Și mic ni s-a părut universul prin ramuri,și zborul Zorilor răsăriți înainte de vis, ca o firavă uimire, Ce bătea la ușa sufletului, căutare suavă

Ce-nseamna ziua care trece, ce-nseamna anii ce se scurg? Lasandu-ne cu tampla ninsa, privind la stele cazatoare, Facand sa para tot mai trist, nefericitul lor amurg Patat cu umbre de-ntuneric, pe

Dacă visul sau iubirea au rămas trecut pustiu, Într-un suflet care astăzi nu își dorește nimic, Până unde este viață lâng-un țărm care nu-l știu, Unde gândul mă așteaptă din adâncuri să-l

Sa fii strain in propriul trup fara sa stii, Cand vin dorinte in cascada fara implinire, Traiesti asemeni unui mort, printre cei vii, Legat de-un nume-ajuns, de mult o amintire. Sa nu-ti

Ti-au ramas privirile pe frunze si gesturile-n ramuri, Trec ganditor, ca cineva, le va culege mai tarziu, Doar umbrele ce-n straluciri de stele bat in geamuri Imi amintesc, ca radacina-acestui

Au trecut ani si vor mai trece inca multi, Vom numara-mpreuna suspinele-n fotolii, Fara sa stiu in care din nelinisti ma asculti Si-n care gand am ratacit iubirea din orgolii. Poate

Zapada pe strada, zapada in plete, zapada-n destin, In alb sta-mbracata, o umbra cazuta-ntre perne, Aproape ca-i simt respiratia calda si gestul divin, Si ma doare tacerea, ce sub pleoape

Sa ma atingi, cum zorii-ating o floare Cu straluciri, in stropii mici de roua, Dandu-i in dimineti miresme-mbietoare, Sa ma atingi iubito, cu mainile-amandoua. Sa treci, cu departarea zarii

Doar eu am fost cel care ti-a ascultat tacerea Cand sufletu-ti vorbea prin altfel de cuvinte, Din fulgere si lacrimi, imi adunam puterea Cand te vroiam uitata si-apoi sa te tin minte. Doar

Tacerea viselor traita-n doi, Se-ntampla, sa apara-n noapte Cand doarme-aievea, langa noi Tristetea presarata-n soapte. Si tot in vis, ne par marunte Imbratisarile traite-n seara, Cand

Oare, când ne-am sărutat întâia oară, Sub câte stele căzătoare-am nimerit? Căci buzele-mi au început să doară, Iar stelele, nici azi nu le-am găsit. Ce s-a-ntâmplat cu noaptea primitoare În

Treziți din somn să revenim la viață , Să te adun din vise și din gând , Prin păr să-ți trec întreaga dimineață, Lăsând să-ți picure cuvintele, pe rând. Să ne privim în rouă, ca-n

Te-am apropiat de mine cu fiecare zi, Te-am simtit frumoasa, si te-am cerut Vietii sa mi te-aduca de oriunde-ai fi, Din oricare umbra, ratacita-n trecut. Ti-am asezat gesturile-n

Nu vreau sa stiu ce faci acum,a fost destul atunci Cand toate gandurile-au plans, sub tamplele-argintii, Am fost un vis in viata ta, pe care astazi il arunci Spunand ca prin destinul tau, nu ai un

Sunt printul lacrimilor triste si te iubesc in felul meu, De cand printesa te-am numit, pe-al sufletului cald tinut Si-ti impletesc pe frunte stele, si spun tacerilor mereu, C-am sa le seman in

Am trecut sa-ti rasfir parul prin miresmele de seara Si sa las pe gene stele, ce rasar deasupra noastra, Poate-asa-ti gasesc in suflet, a iubirilor comoara S-o ascund in doua lacrimi, dor de

Nu ti-am cerut nimic in schimbul juramintelor facute Te-am pretuit pana la lacrimi chiar dincolo de ele, Cand iti vorbeam prin sopate-adanci de nimenea stiute Si-ti asezam pe-ngandurata frunte

Am fost un simplu trecator prin scurta-mi viata, Dar te-am iubit cat doua vesnicii, si n-am cerut Sa-mi incrustezi tacerea-n bulgari reci de ghiata, Lasand sa ninga linistit, pe campul primului

As fi putut sa plec candva de la tine, Dar destinul meu frant ca un catarg, O ultima sansa, de-a trai prin mine A lasat-o-n valuri ce la tarm se sparg. Si fara sa-mi spuna te-a strigat

Prin seri ca asta, se-ntâmpla-n trecut, Să fiu copil sărac, și fără de ghetuțe, Iar moșul rătăcind, cadoul l-a pierdut, Lăsând să-mi tremure, tăcerea pe mânute. Priveam ferestrele-n târziu și

Langa mine ti-am pus intr-o seara soaptele uitate, In noaptea cand pasarile invatau sa zboare in vis, Si le-am dat glas cu buzele mele de tine-nsetate Invatandu-ma zborul, cu aripi ce nu s-au

Cati ani vor fi de-acum, trairi si amintiri? Cati dintre ei vor mai pastra marete juraminte? In care anotimp ne va apune soarele-n priviri, Si cand vom sti, sa punem sufletu-n cuvinte

Daca nu mai cred in fluturi, si in minunate flori, Nu inseamna ca tristetea, va fi singurul meu dar Ce mi-l lasa langa tampla, visul ratacit in zori, Cand sperantele din noapte, raman toate in

Nu seamana nimeni cu tine, Nimeni nu are parul tau, Si nu sunt clipe pentru mine, Sa-ti jur ca nu-mi va pare rau, Daca-mi ramai asa frumoasa In rasarit, dar si-n amurg, Cand plange