Cu tine timpul are-un nume, si clipa redevine val,
Ce-n unduiri ametitoare alunga visul nesosit,
Ma dor cararile prin gand ce duc la margine de mal,
Si ma ucide vesnicia, si pasii care m-au
Du-ma dincolo de ploaie sa-ti culeg un curcubeu,
Sa-ti aduc un colt albastru dintr-un cer inourat,
Peste umeri sa-ti pun vantul, mangaindu-te mereu
Poate-ti amintesti de mine, suflet pur,
Se simte iarna mai aproape si-n jur copacii toti ofteaza,
In parul nostru plange toamna, cu adieri si-ncet suspina,
O pasare alunga norii si-un ochi e trist si-i lacrimeaza
Iar sufletul in care-ai
In lumea gandurilor mele, sufletul tau s-a ratacit,
Si-aud batand in tampla, un tipat surd, atat de stins
De parca-ntregul meu trecut, in amintiri m-a parasit,
Si-ntre suspin si indurare, fiorii
Vorbeste-mi despre tot ce s-a-ntamplat cu mine,
Si-nchide-mi pleoapele, cu-acelasi cald sarut,
Spune-mi de ce sufletul, doar tie-ti apartine
Si-n care primavara,din muguri te-am crescut.
Din
Primeste-ma iubito si da-mi viata,
Cum dai parfum la floarea de cais,
Traieste-ma cu roua-n dimineata
Si-nlatura-mi, tristetea de prin vis.
Iubeste-ma de parca-as fi iubire,
Gasita-n coltul
Vorbeste-mi despre tine-n seara asta, vreau sa stiu,
Prin cate anotimpuri, merii de flori s-au scuturat,
Am sa te-ascult, oricat s-ar face-n noapte de tarziu,
Traind frumos si linistit, al
Nu te pot parasi, tu esti ce eu nu inteleg,
De-atatia ani, cand m-ai facut sa-mi para rau,
Ca taina unei primaveri, nu pot s-o leg
De puntea ce uneste, sufletul meu de-al tau.
Iti spun ce
Noi doi nu vom sti niciodata cum se stinge
In ape tulburi lumina dintr-o stea caztoare,
Deasupra caror valuri un pescarus mai plange
Cand a lovit cu-aripa, tacerea de prin zare.
Vom fi ca si
Straini in propriile noastre ganduri,
Imbratisam doar umbre si taceri,
Ca simple pasari calatoare duse-n carduri,
Spre templul amintirilor de ieri.
Din cand in cand o lacrima ne pica,
Si
Voi reveni sa-ti cer iertare intr-o noapte,
Primeste-ma-n altarul sufletului tau,
Unde livezile au prins miros de mere coapte
Si la tulpini le plang parerile de rau.
Sunt vinovat ca lacrimile
Pretuiesc nelinistea mainilor tale si gestul frant
Intr-o mangaiere tarzie, pe umerii ce te-au primit
Sa-ti sprijini fruntea ranita de stele, si vant,
Mirandu-ne cat de des, fiorii prin noi s-au
Vor înflori copacii-n primăvară,
Și ne vor ninge merii ca-n trecut,
Vom căuta prin iarbă o comoară,
Mergând pe-același drum necunoscut.
O vom păstra în sufletele noastre,
Cu toată primăvara
Ti-am spus ca trandafirii pot sa planga
Prin ochii tai, raniti de serile pustii,
Si-ntre petale rosii vor usor sa stranga,
Intreg amurgul ravasit prin nostalgii.
Ei sunt simbolul implinirii
Sa-mi cazi de prin suspine in gesturile-mi calde,
Sa simti cum doua brate, te vor atat de mult,
Cand ochii, trupul tau in lacrimi sa ti-l scalde
Imi cer ca sa te pierd, imi cer ca sa
Ma intreaba spiritul, de ce-l mai tin in trup
De ce nu-l slobod, sa traiasca fericit,
De ce-l mai chinui, cand bucuriile se rup
Si viata redevine umbra in spatiul ei nedefinit?
S-a chinuit cu
Pastreaza-ma-n suflet, cat este iubire
Si-n el sa cobori prin clipe tarzii,
Invata-ma sa-ti fiu, frumoasa-ti traire,
Pe care-ai dorit-o, incercand sa ma stii.
Plange-ma-ntr-o lacrima daca-ti
Ramai in curcubeul visurilor mele
Fii tu culoarea care-l defineste
Cand stropi mai cad in zari rebele
Si frumusetea lui prin ei ii creste.
Suspina-ma-n culoarea altor ploi,
Intinde-mi
Nu trece seara fara tine si nu exista alt tarziu,
In care vantul printre frunze sa nu trezeasca un fior,
Sa nu-mi adoarma langa tampla o umbra fara sa o stiu
Din tot atatea mii de umbre si mii de
Am fost să mă-ntâlnesc cu amintirea într-o seară,
Ploua mărunt, pe străzile pustii și-ntunecate,
Pășeam încet ca timpul meu trecut să nu mai doară,
Cum dor atâtea-n viață și nu pot fi prin ea
Îmi sunt dragi gesturile tale și le simt tremurând,
Când printre ele cad ușor, sălbatice raze de lună,
Aud cu sufletul, natura-n privirile-ți calde vibrând,
Și liniștit aștept, să-mi cadă tot
Sa nu-ntrebi de ce vantul trece,
Prin ravasite lacrimi de statui,
De ce-mi simt sufletul mai rece
Si cred intr-o poveste-a nimanui.
Nu vreau sa stiu de ce sunt trist,
Vegheaza undeva o stea
E greu iubito fara tine, si-oricate stele-ar rasari,
Sa-mi dea privirilor cararea, in lumea asta zbuciumata,
E greu sa nu stii daca maine, aceeasi zori te vor gasi,
Cu rasaritul intre gene si
Într-o lume-n care viața, prețuiește mai nimic,
Calc pe trepte de morală, încercând să mă ridic
Undeva deasupra vârstei, năpădite de nisori,
Pe la tâmplă unde visul, a rămas uitat în zori.
Și
