De regi ai fost iubită, iar zeii ți-au făcut statui,
Lăsând frumusețea să-ți fie nemurire cuprinsă de dor,
Femeie cu marea-n priviri și sufletul dat nimănui,
La poarta gândului tău bat, călător
Undeva, ploile raman la ferestre privind incaperea pustie
Si fulgere bat in pervazuri, si noi doua umbre pe zid,
Vantul suferea printre ruptele ramuri, lacrimand nostalgie,
Undeva noi eram mai
Nu-mi lăsa de-o parte anii care te-au primit în ei,
Când strângeai singurătatea lângă pieptul tău rănit
Și ți-au pus cununi pe frunte, întrebându-te ce vrei
De la viață și-al meu suflet,
Din ce în ce, mai rar sunt vizitat de amintiri,
Puțini mai sunt acei ce vor să mă păstreze-n gând,
Simt mai puternic, deznădejdea-acestor regăsiri
Și tot mai triști îi simt prin viața mea
Priveste iubito, al toamnei sfarsit
Si du-ma cu tine, departe in noapte
Chiar daca mai doare amurgul ranit,
Chiar daca dispare dorinta in soapte.
Aduna-mi iubito din toamna ce pleaca
Franturi
Daca se va-ntampla sa mor, tu suflet ratacit prin trup
Ramai cu cei pe care azi, ii pretuiesti ca si pe zei,
Si spunele, ca-n umbre vechi tesute-n neguri ce se rup,
Voi reveni in vis sa le arat,
Nu pot sa-ti spun cat te iubesc, cata nevoie am de tine,
Prin lumea asta fara mila, fara prieteni, fara rost,
De-atatia ani tu stii ce simt, daca sunt trist sau imi e bine,
Tu esti femeia ce de-o
Iubito, flori de mac au colorat pamantul,
E rosie natura-n jurul lor, si este foc,
Se simte mai profund cand fredoneaza vantul
Si parca mai placut e-al fluturilor joc.
Acum, apus si rasarit,
Te-am cunoscut pentru că trebuia să te-ntâlnesc,
Tu semănai cu cea din vis, tu trebuia să-mi fii
Răzorul sufletului meu pribeag, pe care-mi cresc
Cu rădăcini în lacrimi, petale verzi de
Trec amintirile spre toamna si dor ramane-n urma lor,
Deasupra pasarile pleaca, spre inserarile ce vin,
Si peste gingasia vietii, se-aseaza umbra unui nor
Lasand tacerea-mbratisata, cu-acelasi
Nu mai sunt eu, nu mai esti tu, e numai timpul ofilit
Ramas pe frunze ruginii, ce se desprind duse de vant,
Intre noi doi pareri de rau, pamantul reavan au gasit
Si-oricat am vrea sa le-alungam,
Pe marea sufletului meu, plutesc corabii la-ntamplare,
Furtuni in repetate randuri, le-au dus mereu in larg,
Si-n portul care le asteapta, sosirea lor din departare
Ramane doar o amintire, din
E noapte, e ziua, e cald sau furtuna,
Eu merg mai departe spre capat de drum,
Sa-ti duc sarutarea, ascunsa in mana,
Nascuta din lacrimi, din flacari si scrum.
Si nu va sti nimeni ce dor ma
Da-mi trupul tau sa-l simt si stinge-mi palmele fierbinti,
Visand cum ghioceii infloresc, sub perna moale de zapada,
Sa ne privim cu ochii-nchisi, la fel de sinceri si cuminti
Si poate sa rasara
Strange-mi privirile la piept si-alinta-le pe rand,
Te-au cautat de prea mult timp, doar intr-o viata
Cand te-au gasit au rupt taceri si flori din gand
Si-au plans cu stropi de roua-n zori de
Am renunțat să merg desculț prin iarbă
Crezând c-o să mă doară-al ei sărut,
Și-n taina lui încet are să-mi soarbă
Din trup plăceri prin care te-am pierdut.
M-am așezat cuminte-n străluciri de
Nu va mai fi vacanta niciodata,
Nu vor mai fi plimbari, calatorii,
Nu ne vom intalni ca altadata
Pe-aleile din parc, acum pustii.
Nu ne-am dorit aceasta despartire,
S-a dus frumoasa viata din
Cuprinde-mi sufletul cu palmele-amandoua
Si ploaia sa cada usor peste flori,
Arata-mi visele in bulgarii de roua,
Sa vad cum trec spre stele, ingeri calatori.
Sa facem schimb de clipe, in
E timpul sa mergem la vara,
La teatrul cu loje din plus,
Se canta tristeti la chitara
Cand frant este-al vietii arcus.
Biletele noastre sunt anii,
Pastrati intr-un suflet confuz,
Cum strang
Eu prețul vieții l-am plătit, de când te știu pe tine
Iubirii i-am rămas dator, c-un viitor ce l-am pierdut
Și-am schimbat gânduri și tăceri, fără să știu cu cine,
Pentru că tot ce mi-am dorit, cu
Prin pomii verzi si ninsi de floare
Cad razele in picuri de lumina,
Trezind mirezme dulci si-amagitoare
In tot amurgul serii din gradina.
Te striga sufletul acum, sa-ti spuna,
De ce te-a vrut
Începe cu, a fost odată, povestea care s-a sfârșit
Și-mi este greu să ți-o repet, dacă n-ai vrut să mă asculți,
Când florile trezeau prin ramuri, miresme dulci în răsărit,
Iar noi făceam cărări
Lăsați câmpia să respire, sub cerul poleit cu stele,
Nu rupeți firele de iarbă, ce pe cărare au crescut,
Și nu ucideți cu privirea mireasma-ascunsă printre ele,
Fi-ți sufletul oricărei nopți ce vă
Nu trebuie să-mi dai nimic în schimb,
Primește azi ce sufletul meu îți oferă
Și pune-n vis, al nemuririi nimb,
Să redevin stăpân, pe clipa efemeră.
Regina mea din lacrimi,stăpână pe
