Violoniști

îți simt toți anii... și cei din viețile anterioare! și rana pe care o ascunzi în pieptul tău... sângerează în mine! parcă am fi două jumătăți de pâine, aburinde, pe mese diferite, uitate... neînțelese! parcă timpul ar vrea să ne unească, să își aducă aminte de emoția primordială! dar noi știm! sângerăm de albastrul unei dureri, de căutare!

hai, iubitule, să ne jucăm, exploziv, ca bobocii de magnolii! să ne trezim, calzi, la masa rotundă a timpului, aburind, ca verdele dorinței la ceas de primăvară! hai, să ne iubim pe literele legământului, inventându-ne viața și bucuria! hai, iubitule, să cutreierăm veșnicia, cu vioara, ca George Enescu... prin Rapsodia Română!

20 ianuarie 2009, 00:00

ORPHIKA 2009