Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Papa Iulian

1 min lectură·
Mediu
când văd cum se umflă
lumea...
cât se înghesuie în fața
ridicolului...
devin un portret de Rafael,
un portret papal...
privirea mi se schimbă
și caută să tacă...
sufletul mi se adună
într-o bătrânețe lină...
și simt...
încăpățânarea lumii...
coarnele ei fără rost...
și regret, o las în urmă...
sunt doar eu și Dumnezeu,
sunt Papa Iulian...
1 iunie 2007, 22:00
Din volumul “Doimea materiei”,
Ed. Carminis, Pitești, 2007
013.089
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
69
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

voiculescu daniela. “Papa Iulian.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/voiculescu-daniela/poezie/1767925/papa-iulian

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@teodor-dumeTDTeodor Dume
poem plăcut. am reținut pentru gând, inimă și suflet

\"privirea mi se schimbă
și caută să tacă...
sufletul mi se adună
într-o bătrânețe lină...
și simt...
încăpățânarea lumii...\"

exprimare frumoasă, motivată de o cursivitate aparte
cu sinceritate,
teodor dume,
0