Poezie
cu dragoste
1 min lectură·
Mediu
până la urmă fericirea asta ne oamoară
exact ca lava căzută peste trupurile
îmbrățișate
puteai să crezi așa ceva?
măcar azi copacul din față să-și îndese crengile cu tot cu vrăbii în
patul nostru lasă geamul deschis
de mult n-am mai scris
treaz
e ca și cum aș tunde iarba pe viitorul loc de veci
nu ca să vezi cât de ușor m-ai putea pierde
și asta
dar mai ales
pentru că am futut ideea de dragoste
cu dragoste
umbrele vecinilor care ascultă
sapă gropi diforme înainte de lăsarea serii
ce viață de rahat îi aud spunând dincolo de pereți
mă bucur că nu mă crezi
vezi
poate așa vom scăpa
cumva trebuie să existe o băutură și
pentru asta
001.229
0