Poezie
bătrânul
1 min lectură·
Mediu
doar câinele unui gropar
cu oamenii străzi în ochi
legându-și viețile anterioare prin lapoviță
era acolo când bătrânul și-a dezvelit groapa
și mi-a cerut un foc
fără să te privești în ochi îmi zise
/în timp ce niciuna din voi nici măcar una/
fără să te privești în ochi îmi zise bătrânul.
nimic nu e despre suferința și vicii
doar iertarea și frica te vor învăța
să nu iei cu tine mai mult decât poți arde
cu țigara în colțul maxilarului descărnat
ce fericire pe noi îmi zise
cu tot cerul pe piept cu toată liniștea-n oase.
aveam o rezolvare sunt sigur
ca șinele-nghetate de singur
până să-mi sune ceasul știam aproape tot
poezia e moartă bătrânul e mort
îngerul a fugit pe umăr stă un corb
sunt câinele Dumnezeului orb
001410
0