Poezie

întâmplare fără ecou//

1 min lectură·20 septembrie 2014

Mediu

am vrut să-ți spun pe nume și m-ai oprit

c-un deget imaginar strivit peste buze

amiaza lucrată în lemn masiv

lăsa orice întâmplare fără ecou

iar ție îți sângera piciorul în cadă

ar putea fi o poveste

îmi țipau venele ca un croșeu în tâmplă

am tras jaluzelele am deschis o bere

și am ieșit prin perete

direct în mijlocul desfrunzirii

cât aer zace la poalele copacilor goi

brusc mă gândesc la morții pe care tot îi visez

ar trebui să împart niște covrigi

îmi spun eu sub ochii deschiși

crengile uscate seamănă cu covrigii nemâncați

stau așa ascuțite ca niște oameni nespovediți

numai eu nu pot/

un nod pescăresc îmi face laringele spirală

de fiecare dată când adevărul

ăsta ar putea fi o poveste

toamnă de toamnă tot mai mult pămănt

se strănge pe inimile rămase-n oraș

gurile fără cuvinte se-ncleștează mai rău

nu bagi de seama nimic

așa e? decăt piciorul

care îți sângerează încet în cadă

ca într-o poză pe care ai mai văzut-o

exact acum un an

căzând dintr-un pom desfrunzit de amurg

001.006

Voicu Tudor. “întâmplare fără ecou//.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/voicu-tudor/poezie/14056247/intamplare-fara-ecou

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.