Poezie
când diminețile ies din pământ
1 min lectură·
Mediu
când diminețile ies din pământ și noi
dormim cu mâinile împreunate
de parcă ne-am ruga unui alt soare
nemuritor și trist ca o lalea târzie
cănd păsările zboară aiurite fără umbră
spre polul unui răsărit neîntrerupt
și roua e izbită calm de adieri înțepătoare
copacii se clatină mahmuri
ca niște degete epuizate de-atâtea mângâieri
e un spectacol acolo la capătul
suspinelor de insomnie care ne ține simțirea
încătușată peste munți și deluri împietrite
în diminețile când noi ne-mbolnăvim
visând cresc lanurile cerului cu grâne cenușii
și ca un fum se-nalță credința
oarbă a somnambulilor cu trup de pasăre
spre cearcănele cerului zvântate cu aripi
001.444
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Voicu Tudor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Voicu Tudor. “când diminețile ies din pământ.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/voicu-tudor/poezie/13985041/cand-diminetile-ies-din-pamantComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.