bucurești under ground

da, ai reușit o descriere faină aici și îmi place că tot exteriorul se proiectează în interior, în sine :)
e bun și titlul (apropo de ce ziceam mai sus, chestia cu underground)
sunt câteva pasaje care mi-au atras atenția ca:
„sunt încă tânăr mai caut
cometele cu lupa
dar îngerii se tot dezic de umerii mei
găunoși”
de fapt toată partea asta
„n-am mai băut de mult
păcatele mă ocolesc cu diplomație
prietenii mor pe rând ca niște cactuși înecați

singurătatea ce mai e distractivă la maturitate
obligația de a trăi
asfaltul cu miros de corcoduș plouat
mersul la panarame țigările tot mai scumpe

duminica metrou\' vine greu
o iau pe jos prin tunel
fără grabă e sens unic
pâș pâș din spate mă caută o lanternă”
e un text sincer, direct, îmi place că ai reușit să îmbini spunerea cu imaginile fără ca poemul să pară încărcat sau forțat.
fără cârcoteli azi, e un text bun la care aș da o stea dacă aș avea cum
mai trec,
iulia :)

într-un mod pe care l-aș comenta entuziast, poate prea entuziast (de calibru off topic:)) dar mă rezum în a mulțumi pentru crâmpeiul de aripi oferite unui începător printr-un comentariu pozitiv și aștept noua trecere.
- o seară frumoasă

Tudor V.