spitalul

nu i-a citit nimeni rețeta lui D. el nu știa îi făcea bine să creadă că are succes căuta muza tacticos și discret parcă s-ar fi aruncat în lucruri după ea ar fi-ngropat acolo plânsul parcă și-ar fi ieșit din carne ca o săgeată în fiecare obiect mărunt vedea femei sculptate-n sare cu sfârcurile pân\'la cer cai ce păstrau în copite neterminatele câmpii din pampas e greu să scrii poezie într-un spital D. se simțea parcă închis în umărul unui violonist nebun -amintiri infectate de paracetamol -bolnavi ca niște cărăbuși dospiți la întuneric ce se înghesuie la analize în fiecare dimineață aici sunt mulți dependenți de tomografii se gândise în timp ce-și plimba trupul printer saloane (mintea era în largul unor mări străvezii) să-nceapă un jurnal poetic «de azi n-o să mai scriu cu rimă doar versuri albe ca spitalul ca oasele acestei pagini însetate de scrijelit foaie nemernică ce-mi spurci durerea ca o ciumă și timpul tot apasă pedala aia de n-ar intra într-un copac să-ntârzii bătrânețea o secundă poezie jumătate inimă jumătate animal de azi n-o să mai scriu cu rimă doar versuri albe ca varul de sub unghiile acestei mâini stângace»