Fiece clipă din copilărie,
Pe-un mal de flori am petrecut,
Prin soare făr' de pălărie,
Viață repede-ai trecut.
Rumegam adesea la tartine
Și nu erai cu mine-aici
Să vezi pășunile divine,
Prin
Fii tu un ocean de iubire!
lasă-ți valurile să se izbească de
conștiința mea;
lasă-mă pe mine să fiu un catarg
neclintit în apa vie.
Fii tu ca o floare!
lasă-mă pe mine să fiu
țărână
I
Morminte se deschid în noapte
Și toamna-și plânge galbenul amar,
Iar negre-mi coaste-s șapte,
Ce mi le-ai smuls printr-un calvar.
Ți le-ai înfipt în spate, pe o parte,
Să-ți faci
