Poezie

Copilărie I

1 min lectură·3 ianuarie 2019

Mediu

Fiece clipă din copilărie,

Pe-un mal de flori am petrecut,

Prin soare făr' de pălărie,

Viață repede-ai trecut.

Rumegam adesea la tartine

Și nu erai cu mine-aici

Să vezi pășunile divine,

Prin care pasul să-l aplici.

Eram doar eu și doi bunici,

Cu furca fânul întorceau,

Iar gri-albastre rândunici

Plângeau încet când îi vedeau.

Mă iubeau ca pe carnea lor,

Toată munca-mi reprimând,

Iar eu priveam de la izvor,

Tot năduful, făr' de gând.

"Bunică scumpă îți aduc

Apă rece din cărări înguste,

Ce stă-n ulcior de lut caduc,

Să-ți bei amarul de lăcuste. ''

Și ea, înger în carne de om,

Mă privea cu suferință-n ochi,

Iar cu cireșe coapte dintr-un pom

Îmi mulțumea făr' de deochi.

Bunica mea de ieri, de azi,

Te-ai dus tu, pe cărări înguste

Și prin ceruri-nalte făr' de brazi,

Sufletul tău Raiul să-l deguste.

Căci copilăria mea s-a încheiat

Când lacrimile vieții de pe-obraji s-au stins,

Ale ființei blânde ce-am sperat

Să pot vedea, până ce anii m-ar fi nins.

00748

Voicilă Alexandru-Spiridon. “Copilărie I.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/voicila-alexandru-spiridon/poezie/14134862/copilarie-i

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.