Poezii

Fiece clipă din copilărie, Pe-un mal de flori am petrecut, Prin soare făr' de pălărie, Viață repede-ai trecut. Rumegam adesea la tartine Și nu erai cu mine-aici Să vezi pășunile divine, Prin

Fii tu un ocean de iubire! lasă-ți valurile să se izbească de conștiința mea; lasă-mă pe mine să fiu un catarg neclintit în apa vie. Fii tu ca o floare! lasă-mă pe mine să fiu țărână

I Morminte se deschid în noapte Și toamna-și plânge galbenul amar, Iar negre-mi coaste-s șapte, Ce mi le-ai smuls printr-un calvar. Ți le-ai înfipt în spate, pe o parte, Să-ți faci