Vlad Stroescu

Niciodata nu m-am gandit la asta, dar acum ca imi spui, parca ai dreptate.

Natura moarta in alb-negru...Si eu care incercam sa redau senzatia indescriptibila de la sfarsitul unui vis obisnuit, in momentul trezirii...
Imi pare rau ca nu v-a placut.

Poate ca am rasucit nitel limabjul dar nu am facut dezacorduri!
\'Uitarii magaiat de hula val de val/Il da[...]\" trebuie interpretat ca :\"(portul) mangaiat de hula, da uitarii fiecare val\"
Panza mea de corabie este un asternut pentru speranta, asta am vrut sa spun.
Daca as fi pus \"ce\"-ul acela, propozitia s-ar fi transformat intr-o fraza fara predicat in principala. Daca te uiti mai bine, vezi ca am dreptate.

Atman, versurile pe care le-ai citat tu imi plac cel mai putin, caci sunt doar imagini si atat, cam exagerate, pe deasupra. Raman la parerea mea ca n-am facut greseli de exprimare, ce doar am exagerat cu silepsele.

Cred ca e mai frumoasa varianta originala, cu \"Dar astazi toamna m-a imbratisat altfel\" care plaseaza cezura intre \"m-a\" si \"imbratisat\" si care ii da versului o allura romantica...perfect simetric cu ritmul neintrerupt din prima tertina (\"am inventat de-atunci...\" ca si rupturile de ritm din 10 si 14 ( sunt intentionate? oricum inspirate...).

Multumesc mult lui Nic pentru steluta! A fost o mare bucurie pentru mine.
Filip, \"ingreunare inutila a sensului\" este o alta definitie a poeziei. Sensul pur nu e poezie. Dar Mallarme, dar Ion Barbu (cel al jocului secund), nu ingreunau si ei sensul? Ca sa intelegi \"Joc secund\" trebuie sa citesti de 20 de ori 2 strofe, iar \"L\'apres midi d\'un faune\" mi-a luat mie sute de lecturi, si inca o mai citesc fara sa-i fi patruns tot misterul. Sa mai zic de ultima perioada a lui William Blake, sau de Illuminations ale lui Rimbaud? Eu sunt un epigon, dar ascunderea sensului face parte din frumosul estetic. \"Cosmetizarea sonora\" o iau ca pe un compliment, si iti multumesc.

Ca sa vezi ce inseamna sa transcrii noaptea poezii. Rusinat, ii multumesc lui lapislazuli.

Iti multumesc, Alina, pentru incurajari. E drept ca aceasta poezie am scris-o intr-un moment in care eram emotionat peste fire, cautand disperat catharsisul, lucru pe care il fac foarte rar, si care imi tulbura concentrarea.
Asa ca am reverificat acum repede textul. Am folosit versuri de 14 silabe. Singura eroare de metrica pe care o depistez este o silaba in minus la cezura versului 7. Dar asta e intentionata, e pauza care introduce personajul principal!

Acum, daca te refereai cumva si la ritmica, am folosit rime feminine, si cam asta a fost singura regula constanta, si, desi exista o tendinta iambica, am lasat limbajul sa-si gaseasca singur ritmul. S-ar putea ca mesomacrii de care am abuzat putin sa sune cam greoi, ca un discurs pompos, dar am intentionat sa fie asa, ca parte din (auto)ironia pe care ma bucur ca ai sesizat-o. Poate ca rezultatul e exagerat, daca ma gandesc bine.

In plus, am corectat cu pauza ritmica \'eroarea\' de metru din versul 7.

Alta greseala de metru nu mai vad. Dar s-ar putea sa nu mai gandesc bine la ora asta, asa ca ti-as fi indatorat daca m-ai ajuta, in caz ca ai ochii mai buni:)

Cat despre forma fixa, nu sunt diperat dupa ea, desi am crezut mereu ca e pacat ca doar Eminescu a aplicat vechile reguli prozodice latine, care merg atat de bine la lb. romana, in timp ce altii, ca francezii (nu mai vorbesc de nemtii, englezi si alti non-latini) au pierdut definitiv aceasta posibilitate. Dar aici e un subiect prea heavy ca sa ne lungim pe el, si cred ca nu mai intereseaza pe absolut nimeni.

Un text frumos. Ma deranjeaza cateva versuri: \"departe de tine\", \"e prea pustiu la mine-n gand\", cam astea ar fi. Din pacate, violarea constanta a limbii de catre forme abjecte de arta arunca in derizoriu expresii ca astea doua, pana in punctul in care cititorul, speriat de \"cliseu\", nu mai cauta sinceritatea din spatele lor. Ce sa-i faci, traim intr-o lume in care originalitatea a ajuns un scop, nu o consecinta.
Alte versuri sunt, cuvantul nu e exagerat, sublime (finalul, de ex.). Cu siguranta o sa citesc tot ce-ai mai pus pe coltul asta de internet.

Extrem de interesant! Constat, pe langa simetria sobra a poeziei, si versatilitatea ei. E intentionata? Intr-o simplicitate aparenta, versurile traiesc singure. De pilda, daca iau doar extremitatile si centrul, obtin: \"Nu poti trai/Suficient/ca sa-ti doresti/sa mori\". Alta joaca: \"daca nu urasti/ Suficient/ sa mori\". Ai grija, poezia asta e periculoasa, cred ca deja a scapat de sub stapanirea ta si o sa-si faca de cap!