Poezie
Eh
1 min lectură·
Mediu
Același naufragiu al râvnei de cinabru
Chinoviei răpite îi zvânt-al tâmplei var
În rasă vrăjitorul ascuns de candelabru
Imaculat prelinge din alambic nectar
Pe când un pat de verde rovină-n temelia
Vâltorilor incendii-n leandrii obosiți
Prea-naltelor ocheade le-arată volnicia
Înmugurită stană
Cu ochii neurniți
Un prinț cu barba lungă moșia își strecoară
Enigmă frontierei mai mult e decât crai
Mereu mai mică mitra-i, fecioara lui comoară
Cu sine iese însă, în mărginașu-i grai
Un singur semn nesigur schimnici curgând în vale
Din răvășiri gândite aieve-au ferecat
Zidind apoi tăria-n chiliile domoale;
Vecin e tot ce zboară, mereu m-am întrebat.
024.374
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vlad Stroescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Vlad Stroescu. “Eh.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-stroescu/poezie/25806/ehComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VS
Niciodata nu m-am gandit la asta, dar acum ca imi spui, parca ai dreptate.
0
in rest
e buna