Vlad Solomon

Am vizitat expozitia, intr-adevar, are creatii interesante.
Iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa aflu despre un artist necunoscut mie, desi a lucrat si in Israel.
Dar, spui tu- \"A revenit în România în anul 2001, după 37 de ani de exil.\" Oare?

Desi nu conteaza prea mult. Daca nu ma cumperi, apartii oamenilor buni, mersi c-ai zabovit pe-aici.

... sa il prindem, sau sa ni-l creem .
Ma bucur sa te simt mai optimista.

Sunt ultimele cuvinte ale poeziei. Ele explica tot.
Daca nu ne-am schimba, in cursul vietii, nu ar exista actiune, dinamica, ar fi o plictiseala de...moarte.
Poezia se cheama \" Dupa viata\", nu intimplator. Si nu intimplator lumina se stinge iar ziua devine noapte.
Aceasta era intentia poeziei, daca am fost altfel inteles, inseamna ca am ratat. Desigur, nu vreau sa explic restul.
Nu prea inteleg exemplul cu acul, pe Patapievici nu l-am citit. Alinarea singuratatilor nu face parte din mesajul poeziei, apare in alte incercari ale mele. Dar... mai stii?

Mi-a luat timp sa-ti raspund, Narcisa. Pentru ca vezi complet altfel decit am dorit eu, asta ma bucura nespus.
La acest simplu text, am primit, in diferite ocazii, interpretari neasteptate. Ce am vrut eu, de ce se inverseaza semnele, de ce apar-dispar- elementele comparative? Nu conteaza, atita timp cit am reusit sa aduc ceva din - dupa Gide- partea divina a creatiei mele ( neintentionata). Poate ca m-a ajutat insusi Cumparatorul de ziare.

Interzicerea unei iubiri ar implica un anumit control, deci lipsa daruirii, despre care scriai si care e unul din subiectele noastre preferate.
Daca iubirea e autentica, daca vibrezi la simpla chemare a fanteziei, sau, involuntar , vezi portretul fiintei iubite, cum ai putea sa iti interzici aceste momente rare si intense? Iubirea nu poate fi o strada cu sens unic, in care cineva interzice contrasensul, ci o strada cu sens unic dorita de parteneri, fiecare in parte si amindoi privind in acelasi punct.
Confuzia de ( si in) dragoste, sau interzicerea manifestarii ei, pina la durere sau extaz, este reteta sigura spre insingurare si moarte lenta.

Trecem deseori pe linga dragoste, nu o recunoastem. Sau ne e teama s-o privim in ochi.
Dar eu nu cred in iubirea unica, am avut a doua sansa si nu numai.
E adevarat intensitatea iubirii, felul ei, tensiunea, fiorul, sunt mereu altfel, poate iubim iubirea, haosul, sentimentele neclare, placerea de a ne darui, ce stiu eu... Dar stiu ca am iubit de citeva ori si cu multa pasiune.
Fiecare zi in care nu iubim, ne imbatraneste cu citeva zile. Nu-i pacat?

Mi-ai transmis o stare de neliniste si, prin asta, cred ca ai reusit, cu poezia ta, sa ma faci sa simt rascrucea.
Cateva imagini m-au zdruncinat \"Nimic din ce ma inspaimanta nu imi e strain\" imi place mult, si \"iedera rupta de catarat in coate\" nu mi se pare rateu.
Ultimele trei versuri, chiar cele care ii plac lui Ioan Peia, mie mi se par un sfarsit incomplet, sa fie oare pentru ca prefer surprizele? Cred ca tocmai faptul ca fiecare vede altfel constituie un succes.
Mersi, voi mai trece pe-aici...

Sunt un bolnav de dragoste, nu s-a gasit inca leacul sa ma vindece. Asa cum am simtit la 18 ani, simt si azi.
Dar nu ma mai las exmatriculat cu usurinta.
Iti multumesc ca te-ai oprit la aceasta poezie a mea si ai perceput-o asa cum imi doream.

Mersi, Cristian, umorul meu- cand il am- e putin amarui.
Ma straduiesc eu sa-l indulcesc, uneori, cu suc de rodii si portocale, dar...
Sper sa ma mai vizitezi. Promit si alte zambete.

Ramonei- \"Tu\" a fost scrisa in 1969 ( aveam 18 ani), a aparut in \" Romania Literara\" in 1970, dupa emigrarea mea in Israel, a fost tradusa in citeva limbi si si-a gasit locul in volum, de-abia in 1984.
Cuvintele tale ma fac sa cred ca nu e depasita de timp.
Iti multumesc ca m-ai luat in seama.
Valeriei - traim pentru a iubi, a darui, asa cred eu, cel putin, dragostea ne asteapta la fiecare colt, destul sa o recunoastem si sa fim noi insine, multumesc pentru popasul tau, poate nu intimplator.
Vlad

Am citit cu interes despre artistul Devis Grebu si ma voi duce la Tel Aviv, sa-i vad expozitia.
Cateva nedumeriri:
- Ce inseamna \" artist evreu de origine romana \" si care ar fi deosebirea fata de \" artist roman de origine evreiasca \"?
- Spui ca timp de un deceniu a lucrat la Tel Aviv. In aceasta perioada a fost cetatean Israelian? Mai este, a renuntat la cetatenie?
- Il consideri un artist \" cetatean al lumii\", sau \" francez\", sau \" roman\"? Cum se considera el? In arta acesta apartenenta s-ar putea sa fie irelevanta, dar observ chiar in declaratiile artistului o ostilitate fata de \" mentalitatea americana\".
- Mi-ar fi placut sa citesc si opinia ta despre expozitie, poate o referire la anumite tablouri. Ilustratiile aduse de tine mi-au placut.
- Daca te intereseaza si alti artisti cu radacini romanesti, de curand a avut loc la Haifa o reusita expozitie a Lianei Saxone Horodi, iar in prezent, la Jaffa (Yaffo), la Galeria Horace Richter, vei putea vizita, pana pe 10.10 05, expozitia lui Itzhak Kaufmann- ReDMajor, pictorul e nascut la Iasi si a parasit Romania la 14 ani.
Si, nu de mult , tot la Haifa, a avut loc expozitia regetatului sculptor Tuvia Iuster, din Ein Hod.
Vlad Solomon

Am revenit din Bucuresti ieri noapte si iti multumesc pentru
rabdarea de a citi eventualele continuari. Desigur ca la sfarsit- daca voi reusi sa fiu harnic- voi pieptana toate aceste texte- de fapt e viata mea, episoade amestecate, nu mai conteaza cind, unde si de ce...

Ascensoare este ultima parte a unei povestiri interactive, la care au participat citiva, pe un Forum de limba romana. Eu am incheiat cu fragmentul meu, personajele care apar, exista in realitate si cred ca le-am fotografiat destul de bine.
Apoi am observat ca fragmentul meu poate exista de sine statator, l-am pus aici ca o tentativa, desigur ca ar trebui sa fac mai multe schimbari si va multumesc, Iulia si Narcisa, pentru ca v-ati oprit privirea pe el.
Eu sunt cam lenes la scris, dar ma voi...mobiliza si motiva, cuvintele voastre imi sunt de mare ajutor.
Pentru Iulia, daca ai timp, du-te la poezia mea de demult \"Ordine\", vei gasi o imagine asemanatoare, dar cu alta directie. Nimic nou sub soare.
Pentru Narcisa- Ascensorul din Kiriat Ono il traiesc zilnic, ca si intalnirile cu Cumparatorul de ziare.

Mersi de comentariu. Am scris-o in 72. In 73 am scris si o piesa de teatru dupa acest \"orologiu\". Apocalipsul ma obsedeaza.
Mi-ar place sa stiu cine esti. Plec la Munchen miine, revin pe 19.

I-ai uitat pe Edgar Allan Poe si pe multi altii... Despre Calinescu nu imi mai amintesc nimic, decat Istoria literaturii...Am alte carti ale lui in biblioteca, poate odata il voi reciti. Si mie imi plac povestile consumate (oare?) in camere de hotel. Daca ma ameninti putin cu matura, voi reusi sa scriu continuarea, care, desigur, trebuie sa fie intr-un...spital, sau la Paris.

Mersi (sau merci), Iulia. Senzatiile de deja-vu ma obsedeaza si, daca imi vei mai face onoarea sa-mi citesti incercarile literare, le vei mai intalni. Deja la \" personale\", sau in poeziile mele, apar.
Reflecti-reflectezi- habar n-am , ma voi interesa, vei mai descoperi si alte ciudatenii la mine, sunt plecat din Romania din 1970, desi o vizitez periodic, chiar luni plec iar la Bucuresti.
Daca spui ca semanam, imi trezesti curiozitatea sa-ti vizitez tezaurul creativ.
Ai vizitat vreodata o expozitie de ascensoare?
Vlad

Anda, iti multumesc pentru comentariu. Eu cred in prietenie si in iubire. Pe Raphael l-am iubit. Intre timp, cu F., cu nepotul, cu alte personaje din amintirile mele, s-au intamplat multe si nu neaparat marunte. Poate voi mai scrie despre acesti oameni, care mi-au imbogatit viata.
Vlad Solomon

Iti multumesc, Narcisa - ce nume frumos- ca ai citit incercarile mele poetice, de demult.
Sper ca, intre timp, ai aflat mai multe despre mine. Si ca nu te-am dezamagit. M-am uitat prin versurile tale. As fi vrut sa am talentul tau. De aceea ma simt si mai magulit.
Vlad Solomon

Poate nu alegem in mod constient, dar avem o predispozitie pentru anumite persoane, cred eu.
Ce bine ca dragostea e naiva!
Vlad Solomon