Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

Ascensorul din Kiriat Ono

2 min lectură·
Mediu
Ascensorul din Kiriat Ono este cel mai ciudat ascensor. Il regasesti in mai multe locuri ale oraselului. Cumparatorul de ziare, in rarele ocazii in care il vezi, urca si coboara fara pauza, dialogheaza cu tine, dar parca nu te asculta. In acest ascensor ai permanenta senzatie a efemerului. Daca iesi din el, te substituie imediat altcineva, care seamana, intotdeauna, cu tine. Ascensorul nu ramine niciodata gol. Din toate laturile te privesc oglinzi. Nu tu te reflectezi in ele, oglinzile se uita la tine mirate, neintelegand incapatanarea ta de a urca si cobori. Cumparatorul de ziare apare doar uneori, tu te infurii, oare de ce citeste mereu ziarele, doar el ar trebui sa stie tot. Dar, cand vrei sa protestezi, dispare, te intrebi la ce etaj va cobori data viitoare, dar, de obicei, raman in jurul tau oglinzile uimite de naivitatea ta. Oglinzile ascensorului din Kiriat Ono au forma semnului de intrebare, parca iti dau cu tifla, in timp ce tu, incovoiat semn al exclamarii, te simti urmarit din colturile ascensorului de o privire ironica, ramasa in urma cumparatorului de ziare. Despre ascensorul din Kiriat Ono voi mai povesti, cand ma intorc din Germania si Italia. Am o usoara presimtire ca ma voi intalni si acolo cu Cumparatorul de ziare. In alt ascensor, care va semana si el cu cel din oraselul ce nu apare pe nici o harta. Vlad Solomon- 2004-(C)
044291
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
231
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Vlad Solomon. “Ascensorul din Kiriat Ono.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-solomon/proza/140125/ascensorul-din-kiriat-ono

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@bianca-goeanBGBianca Goean
Vlad, puternica senzatie de deja-vu mi-ai dat, undeva am mai vazut ascensorul, sau el pe mine, sau poate unde nu eu am fost acolo, poate altcineva care seamana cu mine...
dar hei! asa ceva nu exista. si plecam mai departe, spre un alt ascensor.
Spatii mici, esente tari, frumos.
PS Cred ca se spune \"tu te reflecti\", nu \"te reflectezi\".
0
@vlad-solomonVSVlad Solomon
Mersi (sau merci), Iulia. Senzatiile de deja-vu ma obsedeaza si, daca imi vei mai face onoarea sa-mi citesti incercarile literare, le vei mai intalni. Deja la \" personale\", sau in poeziile mele, apar.
Reflecti-reflectezi- habar n-am , ma voi interesa, vei mai descoperi si alte ciudatenii la mine, sunt plecat din Romania din 1970, desi o vizitez periodic, chiar luni plec iar la Bucuresti.
Daca spui ca semanam, imi trezesti curiozitatea sa-ti vizitez tezaurul creativ.
Ai vizitat vreodata o expozitie de ascensoare?
Vlad
0
@marta-cremenyMCMarta Cremeny
Ascensorul este locul care îți poate primi depersonalizarea, cu detașarea nepăsătoare a oglinzilor, ce parcă îți împrumută stările tocmai ca mărturie a nedăinuirii. Nici un strop de vanitate nu poate naște aici. Este un fel de templu al nerostului, al obiectivității trecerii, al deșertăciunii, templu al nepatimii. Cumpărătorul de ziare, imagine fugară ce subliniază impresia generală, aduce o notă interesantă textului, el nefiind altceva decât o altă oglindă ce se refuză nemișcării.
Interesant și bine scris textul tău, Vlad. Știi că am o nedumerire în ceea ce privește inversarea semnelor de punctuație ca și elemente comparative. Nu știu dacă a fost intenționată...
Plăcută citire.
0
@vlad-solomonVSVlad Solomon
Mi-a luat timp sa-ti raspund, Narcisa. Pentru ca vezi complet altfel decit am dorit eu, asta ma bucura nespus.
La acest simplu text, am primit, in diferite ocazii, interpretari neasteptate. Ce am vrut eu, de ce se inverseaza semnele, de ce apar-dispar- elementele comparative? Nu conteaza, atita timp cit am reusit sa aduc ceva din - dupa Gide- partea divina a creatiei mele ( neintentionata). Poate ca m-a ajutat insusi Cumparatorul de ziare.
0