Vlad Solomon

În martie 1987 am plecat, împreună cu un grup de medici stomatologi din Israel, să urmez un curs de implantologie dentară, la Lausanne, în Elveția. Auzisem deja despre Forum Odontologicum (actualul

Orașul te învăluie cu sunete de orgă înveșmântate în aur umed. Felinarele podului Karl îți mângâie umbra stingheră. Erai demult aici, căutându-mă între cristale și marionete, La malul Vîltavei,

Într-un dialog, pe un forum internetic, un coleg israelian ne-a atenționat asupra unei scrisori, publicată în ziarul britanic \"Guardian\", 30.4.2008, intitulată \" Nu celebrăm aniversarea

În numărul precedent vă povestisem despre câteva dintre întâlnirile cu supraviețuitori ai Holocaustului, unii dintre ei originari din România, deportați la Auschwitz și în Transnistria. Mă oprisem la

În \"Jurnalul Săptămânii\" de joia trecută vă relatasem despre angajarea mea ca voluntar în cadrul proiectului Fundației Spielberg (înființată în 1994, la Los Angeles, prin inițiativa

Nu-mi vine să cred că au trecut peste 10 ani. Parcă era ieri, un mic anunț în Yedioth Aharonoth, într-o zi din mijlocul săptămânii, conținea un apel către cei ce sunt dispuși să ia interviuri video

Roberto Hofman, pictor, locuiește în Metula, o mică și pitorească așezare din nordul Israelului, la granița cu Libanul. Emigrat din Argentina, în 1986, Roberto se ocupă de pictură de peste 40 de

Romanul meu de dragoste cu Mario a început de la un suc de portocale. În octombrie 2000 eram la München, cu ocazia Congresului Internațional de Hipnoză Medicală, unde am prezentat o conferință pe

Uneori ne îndrăgostim de un loc la prima vedere. Și, în timp, cu cât îl vizităm mai des, simțim că vrem să revenim, să împărtășim cu alți prieteni această dragoste. Un asemenea loc e, pentru

Clipele mele de așteptare au gustul tău. Frag rătăcit în Ierusalim, ecou al vântului înghețat... Îl savurez cu sfială, undă de spasm Ce-mi tremură în stânga pieptului, Frunză de arțar, aruncată

Pe 15 mai 2007 am primit un telefon de la Marina Rossetti. Marina a fost, la începutul anilor 70, cea mai frumoasă fată din Tel Aviv. Și când spun cea mai frumoasă, nu exagerez. Brunetă, corp

Un imens buchet de flori. Niciodată n-am știut denumirile florilor, în nicio limbă. Nu erau garoafe, nici trandafiri, erau albe și galbene, deschise larg, acopereau ușa de intrare a camerei din

Patrulam amândoi în tăcere, în pas sincron, fiecare cu gândurile lui. Nu mai aveam nimic să ne spunem. Pe Zouzou nu-l aștepta nimeni, simțeam că nici pe mine. Și doar o lăsasem pe Sylvia în holul

În prima zi am zămislit Pământul. În a doua zi l-am studiat Și l-am împărțit În fâșii bizare, Cu ajutorul unor linii, Pe care le-am numit a treia zi Paralele si meridiane. În a patra zi, Am

Am intrat în ascensorul submarin. Am apăsat pe butonul verde Și ascensorul m-a coborât la primul etaj. Am deschis poarta de val, Am trecut print-un coridor de scoici Și am bătut la ușa peștelui

L-am oprit pe stradă. L-am privit în ochi adânc… Și el mi-a zâmbit amuzat. I-am întins mâna, A privit-o Și mi-a zâmbit trist. Mi-am retras mâna; Mi-am scărpinat-o stânjenit… Și el mi-a zâmbit

Am vrut să intru într-un cinematograf, Fiindcă auzisem că aș putea să mă cunosc . Din nefericire, nu mai erau bilete; Dar m-am zărit cu un bilet in plus, Mi l-am vândut Și am intrat în sala de

Aș vrea să fiu o stalactită. Picături de dragoste ar cădea din mine Și te-ai forma tu, o stalagmită. Apoi vom încerca să ne atingem. Din mine va porni întreaga-mi dragoste; Ne vom apropia ușor,

Privește! Acolo sus, Undeva, la etajul fără număr, E deschisă singura fereastră a blocului negru; Iar o fată îmbrăcată în alb Ne face semne, fluturând o batistă albă. Nu te întreba ce

În noi E un cer mai adevărat decât cel de

Cand lumina se va stinge, Iar ziua va fi noapte, Iarba va scadea Si vom fi tristi amandoi. Nu se vor auzi soapte, Vom fi singuri printre vise sparte, Vom sti ce-nseamna moarte, Prin moarte