Am zdrobit îngeri
Cu pumnul
Căci m-au prins între pietre de moară
Și-au înfipt piroane
În mine
Ca să am și eu aripi...
Mă strîngea ea în brate
Și era
Așa de moale
Cînd aripile mele îi
De ce tot rîzi
Cu acele sloiuri parazite
Atîrnate de coaja unei nuci
Ce le crezi un zîmbet deformat
în balta plina de ulei
în care a plîns
îngerul
Cel batrîn...
Mi-ai pictat atunci
Un
Fulguiau
Cîțiva fluturi
Pe capul meu,
Știind totuși că am dinți...
Și pot, să le rănesc aripile.
De fapt, sunt o floare
Cretină
De mazăre creață
Pe care tu o ți la lumina
Aia rînceda de
Zburau printre sughițuri
Două etichete de bere
Neliniștindu-se că n-au cum
Să se lipeasca de tine
Căci și ele, te vedeau
Prea fină
Prin spuma ce și eu o făceam la gură
Cînd îmi pictai cu
VL